CSJ. Decizia nr. 3132/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3132/2003

Dosar nr.5007/2001

Şedinţa publică din 30 iunie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 44 din 19 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, au fost condamnaţi inculpaţii, după cum urmează:

1) B.D. la:

- 3 ani închisoare, pentru înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 instanţa a constatat graţiate în întregime şi condiţionat pedepsele de 2 ani închisoare stabilite.

Pe perioada indicată în art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

2) C.E.D. la:

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare, pentru complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 5 ani închisoare, pentru fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 7 ani închisoare, pentru luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 instanţa a constatat graţiate în întregime şi condiţionat pedepsele de 2 ani închisoare.

În baza art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, instanţa a constatat graţiată condiţionat, cu jumătate, pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., inculpatul B.D. a fost obligat la plata către stat, cu titlu de confiscare specială, a sumei de 900 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora în lei la data plăţii.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul C.E.D. a fost obligat la plata către stat a sumei de 6.400 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în lei la data plăţii.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Vămilor, inculpaţii fiind obligaţi, în solidar către aceasta, la:

- 37.429.038 lei reprezentând taxe vamale neîncasate;

- 90.409.841 lei reprezentând penalităţi de întârziere la plata taxelor vamale până la 7 mai 1999;

- penalităţi de întârziere la plata sumei de 37.429.038 lei în cuantum de 0,3% şi până la achitarea sumei menţionate.

Fiecare inculpat a fost obligat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut:

În perioada anilor 1991 – 1995, inculpatul C.E.D. a fost salariat al Biroului Vamal Bucureşti - Antrepozite, în funcţia de lucrător vamal, calitate în care avea obligaţia de serviciu să aplice prevederile dreptului vamal (C. vam., Regulament vamal şi alte acte normative specifice) tuturor bunurilor introduse sau scoase din ţară de către persoanele fizice sau juridice.

Printre bunurile pentru care inculpatul C.E.D. trebuia să îndeplinească formalităţile vamale, se aflau şi cele aparţinând persoanelor care se repatriau în România şi pentru care, conform HG nr. 685/1990 şi HG nr. 269/1994, nu se percepeau taxe vamale.

În calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Bucureşti – Antrepozite, cunoscând reglementările de excepţie în ceea ce priveşte vămuirea bunurilor persoanelor repatriate şi lucrând efectiv la numeroase astfel de operaţiuni de vămuire, inculpatul C.E.D. s-a hotărât să faciliteze introducerea în ţară a unor autovehicule de provenienţă străină fără plata taxelor vamale aferente, în folosul unor persoane care nu beneficiau în mod real de acest regim preferenţial, neavând calitatea de „cetăţeni repatriaţi”.

Motivele pentru care inculpatul a acceptat să-şi încalce atribuţiunile de serviciu au fost atât de natura obţinerii unor foloase materiale pentru sine necuvenite, dar şi de altă natură (prietenii, obligaţii, relaţii etc.).

În vederea diminuării riscurilor de a-i fi depistată activitatea infracţională, inculpatul acţiona numai în cazul în care avea în lucru cererea şi actele vreunui cetăţean repatriat care solicita vămuirea în regim de scutire de taxe vamale numai a unui autoturism, deşi avea dreptul la două.

În această situaţie, inculpatul C.E.D. chema persoana care-i solicitase „sprijinul”, îi dădea actele repatriatului (adeverinţa de identitate sau repatriere, copia paşaportului), un formular tip de cerere pentru vămuirea în regim de scutire de taxe vamale, precum şi un formular tip de vânzare-cumpărare, „în alb”.

Atât formularul de cerere, cât şi cel de vânzare-cumpărare se completau cu date nereale, care să ateste că autoturismul a fost cumpărat de la un cetăţean străin, în afara României, de către repatriat, la o dată anterioară repatrierii, iar acesta solicita vămuirea în regim de scutire de taxe.

În realitate, autoturismul respectiv era cumpărat de la cetăţeanul străin trecut în acte, dar de către un cetăţean român nerepatriat, care nu putea beneficia de scutire de taxe vamale.

Despre întocmirea în numele lui a acestor acte, repatriatul nu avea cunoştinţă, formularele respective fiind completate şi semnate în fals de alte persoane, în cazul supus judecăţii de către inculpatul B.D.

După completarea în fals a acestor acte, cu acordul sau chiar în prezenţa inculpatului C.E.D., acesta din urmă primea dosarul şi elibera o chitanţă vamală în care consemna în mod nereal efectuarea formalităţilor de vămuire în regim de scutire de taxe vamale, pe numele persoanei repatriate trecută în acte, a unui autoturism, altul decât cel pe care repatriatul a solicitat să-l introducă şi l-a introdus în ţară în mod real.

După obţinerea chitanţei vamale, persoanele interesate, în cazul supus judecăţii inculpatul B.D., procedau la îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare a autoturismelor respective pe numele lor. În acest sens, se întocmea în fals şi un act de vânzare-cumpărare românesc între persoana repatriată şi cetăţeanul român pe numele căruia urma să se înmatriculeze autovehiculul.

În continuare, privind activitatea infracţională a inculpaţilor, Tribunalul a reţinut:

În perioada 1991 – 1993, inculpatul B.D. a lucrat la Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti, ca agent de circulaţie.

Odată cu înfiinţarea birourilor de circulaţie la nivelul sectoarelor de poliţie, inculpatul a fost repartizat la secţia 20 şi apoi la secţia 21 Poliţie, activitatea sa desfăşurându-se tot pe linie de circulaţie, până în anul 1997.

În această perioadă, prin natura funcţiei, inculpatul B.D. a făcut cunoştinţă cu inculpatul C.E.D., care în perioada 1991 – 1995 a lucrat ca vameş în cadrul Biroului Vamal Bucureşti – Antrepozite.

La începutul anului 1995, inculpatul B.D. a făcut cunoştinţă cu inculpatul C.I., cetăţean român cu domiciliul în Canada.

Din discuţiile purtate, inculpatul B.D. a aflat că inculpatul C.I. se ocupă de procurarea şi introducerea în România a unor autoturisme de provenienţă străină pentru sine sau pentru alţii. La rândul său, inculpatul C.I. a aflat despre inculpatul B.D. că este poliţist şi lucrează pe linie de circulaţie.

Având în vedere cuantumul ridicat al taxelor vamale ce trebuiau achitate pentru indigenarea unor autoturisme procurate din străinătate şi existenţa reglementărilor speciale în ceea ce priveşte regimul de scutire de taxe vamale pentru persoanele repatriate, cei doi inculpaţi s-au hotărât să găsească o modalitate de eludare a taxelor vamale.

S-a reţinut că inculpatul C.I. încercase să efectueze formalităţile vamale în regim de scutire de taxe vamale, abordându-l în acest sens pe inculpatul C.E.D., dar fără succes.

La rândul său, fără a avea cunoştinţă de demersurile făcute de C.I. la vamă şi fără a-i spune acestuia de propriile demersuri ce urma să le întreprindă, inculpatul B.D. a luat legătura cu inculpatul C.E.D., discutând cu acesta despre posibilitatea indigenării unor autoturisme fără plata taxelor vamale.

Inculpatul C.E.D. a acceptat să-l ajute pe inculpatul poliţist, stabilind de comun acord modalitatea de lucru.

Astfel, în momentul când la vamă se prezenta o persoană repatriată care solicita indigenarea numai a unui autoturism de provenienţă străină, în regim de scutire de taxe vamale, inculpatul C.E.D. îl anunţa pe inculpatul B.D. care, dacă avea vreun „client”, îi aducea vameşului actele originale ale maşinii care urma să fie indigenată ilicit.

De la vameş, inculpatul B.D. primea actele de repatriere ale persoanei care în mod legal solicita îndeplinirea formalităţilor vamale în regim de scutire de taxe conform HG nr. 269/1994, un formular tipizat „în alb” de cerere-declaraţie adresată directorului punctului vamal şi un formular tipizat de contract de vânzare-cumpărare străin, „în alb”.

Inculpatul B.D. trebuia ca, pe baza datelor persoanei repatriate şi a datelor privind autoturismul care urma să fie vămuit ilicit, să completeze cele două formulare, să le semneze şi să le dateze, formând un dosar pe care să-l înmâneze inculpatului C.E.D., acesta eliberându-i chitanţa de vămuire în regim de scutire de taxe vamale, pe numele repatriatului, dar pentru autoturismul al cărui proprietar sau beneficiar real nu ar fi avut dreptul la aplicarea prevederilor HG nr. 269/1994.

Formularul tipizat de cerere-declaraţie era completat în fals de inculpatul B.D., la indicaţiile inculpatului C.E.D., cu numele persoanei repatriate, cu marca, datele tehnice şi de identificare ale autoturismului ce trebuie indigenizat ilicit, după care era semnat în fals. Data trecută pe această cerere era completată, astfel încât, să coincidă cu cea din ziua în care persoana repatriată solicitase în mod real scutirea de taxe vamale, deoarece conform legii, vămuirea tuturor bunurilor pe care o persoană repatriată avea dreptul să le introducă în România fără plata taxelor vamale, se putea face o singură dată.

Tot urmare indicaţiilor, şi chiar în prezenţa inculpatului C.E.D., inculpatul B.D. completa în fals tipizatul contractului străin de vânzare-cumpărare a unui automobil, trecând la rubrica „vânzător” cetăţeanul străin care în realitate vânduse maşina cetăţeanului român care nu avea dreptul la scutire de taxe vamale, iar la rubrica „cumpărător” trecând (fictiv) persoana repatriată.

Semnăturile părţilor contractante erau contrafăcute, data trecută pe contractul de vânzare-cumpărare fiind anterioară datei aprobării repatrierii şi stabilirii domiciliului în România.

Pe baza acestor date false, pe care le primea de la inculpatul B.D., inculpatul C.E.D. întocmea, semna, ştampila şi elibera un document (chitanţă) prin care atesta în mod oficial, dar fictiv că, la solicitarea persoanei repatriate şi ca urmare a verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de HG nr. 269/1994, s-au efectuat formalităţile vamale, conferindu-se autoturismului trecut în act, regimul de scutire de taxe vamale.

Cu acest document, însoţit de actele de repatriere în xerocopie – certificată de vameş pentru autenticitate, inculpatul B.D. proceda la înmatricularea autoturismului în circulaţie, pe numele persoanei care l-a cumpărat sau pentru care s-a cumpărat.

În acest scop, trebuia să se completeze şi să se semneze, de asemenea, în fals, un contract de vânzare-cumpărare între persoana repatriată şi beneficiarul autoturismului în cauză, după care urma să se facă declaraţia de impunere la Administraţia Financiară, omologarea şi revizia de către Registrul Auto Român, plata taxelor de înmatriculare, depunerea dosarului la Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti, unde se făcea înmatricularea propriu-zisă şi eliberarea certificatului de înmatriculare pe numele beneficiarului dorit de inculpaţi.

Inculpatul C.E.D., pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, acceptând şi eliberând documente false, dar care să confere o aparentă legalitate operaţiunilor de vămuire ilegală pe care le făcea de conivenţă cu inculpatul B.D. şi indirect cu inculpatul C.I., a pretins şi primit diferite sume de bani care variau în funcţie de caracteristicile autoturismelor indigenate ilicit.

De asemenea, inculpatul B.D., pentru faptul că se ocupa de îndeplinirea formalităţilor premergătoare înmatriculării (luarea în evidenţă la administraţiile financiare, plata impozitului şi a taxei de înmatriculare, prezentarea autoturismului la R.A.R. şi obţinerea certificatului de înmatriculare), a primit de la beneficiarii înmatriculărilor câte 100 de dolari S.U.A.

Nici persoanele repatriate şi nici beneficiarii autoturismelor nu cunoşteau cine şi în ce manieră se întocmeau actele false.

În acest fel, prima instanţă a reţinut că au fost înmatriculate ilegal şapte autoturisme, după cum urmează:

1) Autoturismul marca Fiat Ducato, procurat de inculpatul C.I. din Germania de la cetăţeanul german N.C.S.

Acest autoturism a fost introdus în România şi vândut pe bază de chitanţă de mână de către inculpatul C.I. firmei S.C. C.S.C. SRL prin reprezentantul acesteia, D.S., cu suma de 800 dolari S.U.A.

În preţul negociat, părţile contractante au stabilit să fie incluse şi taxele vamale.

Întrucât achitarea integrală a preţului urma să se facă în momentul perfectării actelor de vânare-cumpărare şi înmatricularea maşinii, inculpatul C.I. a apelat la inculpatul B.D., iar acesta la inculpatul C.E.D. pentru a se efectua formalităţile de vămuire pe repatriat, în regim de scutire de taxe vamale.

La scurt timp după ce inculpatul B.D. i-a solicitat inculpatului C.E.D. ajutorul, la punctul vamal Bucureşti – Antrepozite s-a prezentat martorul F.A. care, având aprobarea de repatriere, a solicitat aplicarea prevederilor HG nr. 269/1994 pentru un autoturism marca Ford Orion, proprietatea sa.

Cererea repatriatului a fost repartizată spre rezolvare vameşului inculpat C.E.D. Acesta, intrând în posesia documentului de repatriere şi constatând că F.A. nu solicitase scutirea de taxe vamale decât pentru un autoturism, l-a anunţat pe inculpatul B.D., căruia i-a spus că-i poate rezolva problema indigenării fictive a autoturismului lui C.I., pretinzându-i 1000 dolari S.U.A.

Inculpatul B.D. i-a comunicat aceasta lui C.I., fără să-i spună persoana care urma să rezolve problema în vamă. Întrucât suma de 1000 dolari S.U.A. era mult sub nivelul cuantumului taxelor vamale pe care în mod legal ar fi trebuit să le plătească pentru importul maşinii (3418 dolari S.U.A.), inculpatul C.I. a acceptat. Astfel, C.I. i-a dat lui B.D. cei 1000 dolari S.U.A., plus încă 100 dolari S.U.A., aceştia din urmă reprezentând plata serviciilor ce urma să le facă inculpatul B.D., el oferindu-se să se ocupe personal de îndeplinirea formalităţilor premergătoare înmatriculării şi înmatriculării.

În vederea întocmirii dosarului necesar obţinerii scutirii de taxe vamale, inculpatul C.E.D. a solicitat şi a primit de la inculpatul C.I., prin intermediul inculpatului B.D. actele originale privind provenienţa şi caracteristicile autoturismului marca „Fiat Ducato”.

Pe baza acestor acte, precum şi a celor privind datele personale ale repatriatului F.A., aflate în posesia vameşului C.E.D., inculpatul B.D., sub „îndrumarea” vameşului a întocmit (completat) în mod fictiv un contract de vânzare-cumpărare tipizat, nemţesc, din care rezulta că proprietarul german al maşinii ar fi vândut autoturismul, în Germania, martorului F.A., la o dată anterioară obţinerii repatrierii de către acesta din urmă.

De asemenea, tot sub „îndrumarea” inculpatului C.E.D., inculpatul B.D. a întocmit în numele lui F.A., şi cererea adresată directorului punctului vamal prin care solicita scutirea de taxe vamale pentru autoturismul marca Fiat Ducato.

Aceste două documente, împreună cu actele de repatriere ale lui F.A. şi certificatul de înmatriculare nemţesc al maşinii au format dosarul „primit” de inculpatul C.E.D. de la inculpatul B.D., pe care l-a înregistrat şi catagrafiat, eliberând chitanţa nr. 95652/502 din 2 martie 1995 prin care atesta sub semnătura sa şi ştampila vămii, în mod nereal, că urmare cererii făcută de F.A., a verificat actele depuse şi constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de HG nr. 269/1994 a dat liber la vamă, stabilind regimul juridic al autoturismului marca „Fiat Ducato”, importat în România, ca fiind în scutire de taxe vamale.

Chitanţa emisă de inculpatul C.E.D., după primirea celor 1000 dolari S.U.A., precum şi certificatele actelor de repatriere, inculpatul B.D. le-a dat lui C.I.

2) Autoturismul marca Ford Tas, cumpărat în aprilie 1995, din Germania, pe numele inculpatului C.I., de la cetăţeanul german J.P.B.

Destinatarul acestei maşini era cetăţeanul român P.D., care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.I. pentru a achiziţiona autoturismul.

La punctul vamal de intrare în România - Nădlac, prezentându-se actele de cumpărare ale autoturismului şi stabilindu-se regimul vamal de import al acestuia, P.D. a plătit o garanţie vamală de 1.800.000 lei, urmând ca diferenţa până la suma reprezentând taxele aferente să o plătească la punctul vamal Bucureşti - Antrepozite, unde trebuia să se vămuiască efectiv bunul.

Ajunşi la Bucureşti, inculpatul C.I. s-a oferit să se ocupe el de îndeplinirea formalităţilor de vămuire şi înmatriculare a autoturismului, spunându-i lui P.D. că acestea costă 4.000.000 lei, sumă plătită de P.D. inculpatului, în două tranşe.

Prima tranşă, 80 dolari S.U.A. (echivalentul a 2.500.000 lei), P.D. a dat-o lui C.I. şi B.D., aceasta reprezentând suma pretinsă de inculpatul C.E.D. şi cei 100 dolari S.U.A. care i se cuveneau inculpatului B.D. pentru serviciile prestate în legătură cu deplasările şi plata taxelor aferente înmatriculării autoturismului.

A doua tranşă, 1.500.000 lei, P.D. i-a dat-o lui C.I. după ce a primit de la acesta certificatul românesc de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului.

Inculpatul B.D., pe baza înţelegerii prealabile cu inculpatul C.E.D., primind actele originale ale autoturismului, la indicaţiile vameşului, care avea în lucru cererea reală a repatriatei A.S.L. (fostă I.) a completat un formular tipizat de vânzare-cumpărare nemţesc procurat „în alb”, trecând în mod nereal drept cumpărător pe A.S.L., în locul cumpărătorului real care era inculpatul C.I.

Inculpatul B.D. a întocmit în fals, în numele aceleiaşi repatriate, cererea de scutire de taxe vamale.

Pe baza acestor acte, precum şi a aprobărilor de repatriere, inculpatul C.E.D. a întocmit, înregistrat, semnat, ştampilat şi eliberat chitanţa vamală nr. 96003/853 din 8 mai 1995 prin care atesta în mod nereal că autoturismul marca Ford Tas este proprietatea repatriatei A.S.L., care l-a importat în România, beneficiind de prevederile HG nr. 269/1994.

După primirea acestui document, inculpatul B.D. a întocmit şi semnat în fals şi un contract românesc de vânzare-cumpărare al autoturismului Ford Tas, între A.S.L. şi P.D., după care a îndeplinit toate formalităţile necesare înmatriculării.

3) Autoturismul marca Ford Tranzit, cumpărat în aprilie 1995 din Germania, de la un magazin specializat în astfel de vânzări, de către inculpatul C.I.

Autoturismul a fost introdus în România cu numere germane de export, provizorii cu plata garanţiei de import, fiind folosit un timp de T.C.

În iunie 1995, T.C. s-a hotărât să vândă maşina numiţilor M.M. şi R.M.R.

Inculpatul C.I. s-a oferit să-l ajute, îndeplinind el formalităţile de indigenare (vămuire) şi înmatriculare.

Din banii primiţi de la T.C., C.I. i-a dat inculpatului B.D. suma de 1000 dolari S.U.A., bani pretinşi şi primiţi ulterior de inculpatul C.E.D., plus 1000 dolari S.U.A., bani păstraţi de inculpatul B.D.

Pe baza actelor originale de provenienţă ale autoturismului, pentru care dorea să eludeze plata taxelor vamale şi a actelor de repatriere ale numitei R.D.A., aflate în lucru la inculpatul C.E.D. (pentru vămuirea legală, în condiţiile HG nr. 269/1994 a unei singure maşini, respectiv autoturismul marca Rover), inculpatul B.D. a procedat la completarea unui formular nemţesc tipizat de vânzare-cumpărare, trecând în locul cumpărătorului real (C.I.) pe repatriata R.D.A.

Inculpatul B.D., după ce a completat personal, în numele numitei R.D.A., şi cererea de scutire de taxe vamale, i-a înmânat lui C.E.D. actele falsificate şi suma de 1000 dolari S.U.A., acesta întocmind şi eliberând chitanţa vamală nr. 95691/541 din 7 iulie 1997 prin care se atesta oficial vămuirea autoturismului marca Ford Tranzit L, ca urmare a cererii repatriatei R.D.A., în regim de scutire de taxe vamale.

De actele ulterioare s-a ocupat inculpatul C.I., mai puţin o declaraţie pe proprie răspundere de neînstrăinare a maşinii pe o perioadă de 90 de zile de la înmatriculare, semnată în fals în numele martorilor M.M. şi R.M.R., de către inculpatul B.D.

4) Autoturismul marca Jeep Cherokee, cumpărat în aprilie 1995, din Germania, de T.C. şi inculpatul C.I.

Şi acest autoturism a fost introdus în România cu plata garanţiei vamale de import, fiind folosit de T.C. cu numere provizorii de export germane, până în iulie 1995, când C.I. s-a oferit să se ocupe de indigenarea şi înmatricularea autoturismului pe numele lui T.C.

Modul de operare a fost similar cazului expus sub pct. 3.

De această dată, repatriatul a fost D.A.R.

Inculpatul C.E.D., pentru suma de 1000 dolari S.U.A., întocmind chitanţa vamală nr. 96324/1174 din 11 iunie 1995.

5) Autoturismul marca Citroen BX, cumpărat în aprilie 1995, din Italia, de la cetăţeanul italian S.F., de către P.A.F.

După ce a obţinut acordul inculpatului C.E.D. în ceea ce priveşte înmatricularea ilicită a autoturismului marca Citroen pe numele repatriatului I.P., contra sumei de 700 dolari S.U.A., inculpatul B.D. s-a oferit să o ajute pe P.A.F., primind de la aceasta 1000 dolari S.U.A.

Din aceşti bani, 700 dolari S.U.A. i-a predat inculpatul poliţist lui C.E.D., odată cu contractul fals de vânzare-cumpărare italienesc şi cererea de scutire de plata taxelor vamale întocmite de B.D. în numele repatriatului I.P., primind de la vameş chitanţa vamală nr. 96055/905/23 mai 1995 pe numele repatriatului.

După obţinerea chitanţei vamale, în contul celor 300 dolari S.U.A. ce i-au rămas, inculpatul B.D. a îndeplinit celelalte formalităţi pentru înmatricularea autoturismului.

Pentru aceasta, a întocmit şi semnat în fals un contract de vânzare-cumpărare între I.P. şi P.A.F.

6) Autoturismul marca Mercedes Benz 400 SEL, cumpărat în mai 1995, din Germania, de G.D., de la un magazin de specialitate.

În vederea achiziţionării autoturismului, D.G. a făcut deplasarea în Germania împreună cu B.A., la întoarcere, cei doi intrând în ţară prin punctul vamal Nădlac unde, declarând că importă autoturismul cumpărat din Germania, au plătit garanţia vamală în sumă de 800 dolari S.U.A.

Cei doi au apelat la C.N., iar acesta la inculpatul B.D.

Inculpatul poliţist, după ce a avut confirmarea din partea inculpatului C.E.D. că poate rezolva vămuirea pe numele repatriatului G.C.A. (care solicitase în mod legal scutirea de plata taxelor vamale pentru importul unui singur autoturism), a întocmit în fals contractul de vânzare-cumpărare nemţesc şi cererea de scutire de plata taxelor de vămuire, primind în schimb de la vameş chitanţa nr. 96073/932/24 mai 1995, pe numele lui G.C.A.

Inculpatul B.D. s-a ocupat în continuare de formalităţile de înmatriculare.

7) Autoturismul marca Mercedes 190 cumpărat din Belgia de B.S. şi revândut în România lui M.I.

După cumpărarea maşinii, M.I. a circulat o vreme cu numere de înmatriculare belgiene, după care a trebuit să o indigenizeze şi să o înmatriculeze în România. Inculpatul B.D. s-a ocupat de aceste formalităţi.

Astfel, inculpatul poliţist a primit de la M.I. suma de 1000 dolari S.U.A. reprezentând costul tuturor formalităţilor, plus 100 dolari S.U.A. „comisionul” său şi, în final i-a dat certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autoturismului, eliberate pe numele său.

În schimbul sumei de 1000 dolari S.U.A., inculpatul C.E.D., în baza actelor falsificate de inculpatul B.D. după procedura arătată în cazurile anterioare, i-a eliberat chitanţa vamală falsă nr. 96225/1075 din 22 iunie 1995 pe numele repatriatului C.M.

După obţinerea chitanţei vamale, inculpatul B.D. s-a ocupat în continuare de formalităţile de înmatriculare, ocazie cu care a întocmit în fals contractul românesc de vânzare-cumpărare între C.M. şi M.I., precum şi declaraţia de neînstrăinare a maşinii pe termen de 90 de zile.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii C.E.D. şi B.D.

Apelantul-inculpat C.E.D. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, întrucât nu rezultă din nici o probă că ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpatul B.D.

L-a ajutat dezinteresat pe inculpatul B.D., deoarece erau prieteni, se vizitau, mai ieşeau „la un grătar”, iar inculpatul poliţist o cunoştea pe prietena inculpatului vameş.

A mai susţinut că inculpatul B.D. a declarat că i-a dat 6.400 dolari S.U.A., declaraţia sa fiind considerată de organele de urmărire penală „autodenunţ”, pentru a nu răspunde pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

În subsidiar, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi redozarea tuturor pedepselor stabilite.

Apelantul-inculpat B.D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, reducerea pedepsei spre limita minimă prevăzută în textul de lege incriminator şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Prin Decizia penală nr. 98 din 9 decembrie 2001, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii B.D. şi C.E.D. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 9 martie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.

Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, fapt ce a condus la stabilirea unei stări de fapt corecte.

Totodată, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este justă, iar pedepsele aplicate sunt bine individualizate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii.

Inculpatul B.D. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 122, combinat cu art. 124 C. pen., cu privire la prescripţia răspunderii penale pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Inculpatul C.E.D. a solicitat, de asemenea, constatarea prescripţiei răspunderii penale pentru toate infracţiunile cu excepţia infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care apreciază că nu sunt probe care să conducă la concluzia certă că fapta există, solicitând, în principal, achitarea potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi în subsidiar restituirea dosarului la parchet în vederea completării urmăririi penale. Tot în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei şi executarea ei sub supraveghere, în situaţia că va fi găsit vinovat.

Sub aspectul laturii civile, critica vizează nepronunţarea instanţei de fond asupra actelor oficiale false, omiţând să dispună anularea acestora.

Examinând cauza în raport de motivele invocate, analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, 171, cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, se constată că recursurile sunt fondate, numai cu privire la aplicarea în cauză a dispoziţiilor prescripţiei răspunderii penale, prevăzute de art. 121 şi art. 124 C. pen. şi la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 şi art. 445 C. proc. pen., cu privire la rezolvarea din oficiu a laturii ce vizează anularea înscrisurilor declarate false.

Aşadar, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B.D. pentru următoarele infracţiuni: înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin intervenţia prescripţiei penale.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.E.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pentru următoarele infracţiuni:

Complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la fals în declaraţii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Critica cu privire la nesoluţionarea laturii civile sub aspectul nepronunţării asupra înscrisurilor falsificate, este întemeiată, întrucât deşi s-a constatat că o serie de acte au fost falsificate (certificate de înmatriculare, chitanţe vamale, contracte de vânzare-cumpărare) nu s-a dispus anularea lor, omisiune care echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei (chestiune de care nu s-a ocupat nici instanţa de apel).

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rejudecarea se va face de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată pentru nerezolvarea fondului cauzei.

Motivul de recurs invocat de inculpatul C.E.D. ce vizează restituirea la parchet pentru completarea urmăririi penale, nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen., restituirea pentru completarea urmăririi penale se dispune când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Or, din actele dosarului rezultă că s-au administrat toate probele utile în vederea aflării adevărului, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, contradicţiile ivite în susţinerile inculpaţilor fiind lămurite, aprecierea probelor făcându-se în spiritul dispoziţiilor art. 62 şi urm. C. proc. pen., ce vizează probele şi mijloacele de probă, neexistând dubii în privinţa existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpaţilor astfel cum pe larg s-a motivat la fond şi apel.

Pe de altă parte, restituirea cauzei pentru soluţionarea laturii civile sau a clarificării, eventuala răspundere a persoanelor care au solicitat să le fie înmatriculate maşinile, nu se justifică restituirea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale, în sensul dat de dispoziţiile art. 333 C. proc. pen.

Nefondat este şi motivul ce vizează achitarea pentru fapta de luare de mită, fapta existând şi existând şi probe din care rezultă că a fost săvârşită de inculpat.

Astfel, declaraţiile coinculpatului B.D. se coroborează în cele mai mici amănunte cu celelalte probe administrate în cauză referitor la modalitatea în care au acţionat în vederea introducerii în ţară a unor autovehicule de provenienţă străină fără plata taxelor vamale aferente în folosul unor persoane care nu beneficiau în mod real de acest regim preferenţial, neavând calitatea de „cetăţeni repatriaţi” (declaraţii martori, chitanţe vamale falsificate, adeverinţe identitate false, contracte de vânzare-cumpărare falsificate, cereri de vămuire, procese-verbale de confruntare, chitanţiere procurate de inculpatul C.E.).

De altfel, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor şi celelalte infracţiuni pe care le-au săvârşit pentru realizarea acestui scop, respectiv înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declaraţii, uz de fals sau fals intelectual, ca autorat sau complice.

Or, declaraţiile inculpatului C.E. în legătură cu infracţiunea de luare de mită, în sensul negării săvârşirii acestei fapte nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, acesta neputând explica motivul pentru care coinculpatul B.D. susţine că i-a dat mită.

Nici critica cu privire la individualizarea pedepsei nu este întemeiată, aceasta făcându-se cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele evaluând corect toate criteriile de individualizare, astfel că pedeapsa aplicată este aptă să-şi atingă scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.D. şi C.E.D., împotriva deciziei nr. 98 din 9 octombrie 2001 a Curţii Militare de Apel.

Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 44 din 4 martie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 121 şi art. 124 C. pen., referitoare la prescripţia răspunderii penale precum şi la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 şi art. 445 C. proc. pen.

În ce priveşte pe inculpatul C.E.D., înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor şi anume 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal împotriva inculpatului B.D. pentru următoarele infracţiuni:

Înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două infracţiuni), fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.D., pentru următoarele infracţiuni:

Complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la fals în declaraţii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Inculpatul C.E.D. urmează să execute 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Trimite cauza la Tribunalul Militar Teritorial pentru rejudecarea laturii civile.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 3131/2003. Penal. Conflict de competenţă....  CSJ. Decizia nr. 3133/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3132/2003. Penal