CSJ. Decizia nr. 3138/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3138/2003
Dosar nr. 369/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 390 din 27 septembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:
1. C.I. la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. O.L. la 5 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. G.M.R. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă s-a constatat că prejudiciul adus, de 201,895.980 lei, a fost acoperit în parte prin recuperare în natură, iar pentru suma de 120.883.200 lei cei trei inculpaţi au fost obligaţi la plată, în solidar, parte civilă fiind S.C. C. SA Ploieşti.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada martie - aprilie 2000, inculpatul C.I., în înţelegere cu un cunoscut, s-a hotărât să sustragă ţiţei dintr-o conductă a S.C. C. SA, sens în care C.M. a confecţionat o instalaţie improvizată, alcătuită şi dintr-un furtun tip „pompieri”, racordată la căminul de vizitare a conductei.
Ulterior, cei doi l-au contactat pe O.L. pentru ca acesta să-i transporte cu autoturismul său şi să găsească şoferi de autocisterne, disponibili să ia parte la actele de sustragere.
La rândul său, O.L. a luat legătura cu N.L. căruia i-a propus să-l însoţească pe toată durata săvârşirii actelor de sustragere şi, de asemenea, să facă rost de trei cisterne goale în care să se depoziteze produsul furat din conductă.
Acelaşi inculpat i-a contactat pe G.M.R. şi pe G.R.S., cărora, în schimbul a 500.000 lei, le-a cerut să manipuleze furtunul de încărcare şi să asigure paza în raza căminului de vizitare a conductei în intervalul de timp de la montarea instalaţiei şi până la încărcarea cisternelor.
O.L. şi C.I. au convenit ca pentru desfăşurarea actelor de sustragere, să ţină legătura între ei şi cu ceilalţi, prin intermediul telefoanelor celulare.
În acest context, în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2000, până în jurul orelor 3,00, s-au încărcat 3 cisterne, în total 26,5 t ţiţei.
La ora menţionată, O.L. a fost sunat de către T.T.G. care l-a rugat să-l ajute ca din aceeaşi sursă, să încarce o a patra cisternă adusă de el, conducător auto fiind R.T.V.
După încărcare, cisterna având capacitatea de 19,5 t, întrucât în zonă au fost sesizate organe de poliţie, T.T.G. l-a alertat, telefonic, pe O.L., acesta dezafectând instalaţia şi ascunzând-o într-un şanţ.
Ulterior, O.L., N.L., C.I., G.M.R. şi G.S.R. s-au îmbarcat în autoturismul lui O.L., iar în cabina autocisternei, alături de şofer, s-au îmbarcat C.M.
La rândul său, T.T.G., aflat în afara locului faptei, într-un autoturism condus de N.I., s-a apropiat de autocisternă şi i-a înmânat conducătorului auto un aviz de însoţire a mărfii fals, timp în care organele de poliţie, urmărind vehiculul condus de O.L., i-a depistat.
Cantitatea de 19,5 t ţiţei încărcată în ultima cisternă a fost predată părţii civile, astfel recuperându-se contravaloarea acesteia, respectiv 85.569.597 lei.
Hotărârea a mai reţinut că C.M. şi R.T.V. au fost condamnaţi pentru faptele săvârşite.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri inculpaţii O.L., C.I. şi G.M.R., motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci, a vinovăţiei lor, precum şi netemeinicia pedepselor aplicate considerate a fi prea aspre în raport de datele ce caracterizează persoana lor.
Prin Decizia penală nr. 574 din 9 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Nemulţumiţi şi de hotărârea instanţei de apel, inculpaţii în termen legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată de către recurentul inculpat O.L. pe greşita individualizare a pedepsei şi greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, iar ceilalţi recurenţi, pe netemeinicia pedepselor aplicate şi, în ce-l priveşte pe inculpatul G.M.R., pe greşita încadrare juridică a faptei.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, respectiv procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de predare a cantităţii de ţiţei sustrasă, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de recunoaştere din grup, precum şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, a conturat starea de fapt, corect stabilită şi, corespunzător, vinovăţia inculpaţilor.
În cauză, nu sunt întrunite laturile constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. Potrivit acestui text de lege, ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, constituie infracţiunea de favorizare a infractorului.
În cauză, G.M.R. a săvârşit infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
În ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpatul O.L., referitor la egalitatea de tratament juridic cu inculpaţii condamnaţi prin sentinţa penală nr. 62 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Prahova, se reţine că în conformitate cu art. 3856 C. proc. pen., instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
Alin. (2) al acestui text de lege, stipulează că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În sfârşitul acestor prevederi legale, şi acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal ce a avut ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpaţilor, s-a limitat, în soluţionare, la probatoriul administrat, respectiv, din prejudiciul total adus părţii civile S.C. C. SA Ploieşti, 201,895.980 lei, s-a constatat acoperirea până la concurenţa sumei de 85.569.597 lei (19,5 t ţiţei). În aceste condiţii, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata contravalorii cantităţii de 26,5 t ţiţei (116.362.383 lei) şi 4.556.817 lei costul remedierilor conductei.
Privind motivul de recurs vizând, în opinia inculpaţilor recurenţi, netemeinicia pedepselor aplicate, se reţine că instanţa, procedând la stabilirea şi aplicarea pedepsei, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social grav al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, respectiv în condiţii agravante, dar şi persoana inculpaţilor, C.I. având antecedente penale şi, toţi, nesinceri pe parcursul fazelor procesului penal.
Executarea pedepselor în regim de privare de libertate corespunde şi scopului lor, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I., O.L. şi G.M.R. împotriva deciziei penale nr. 574 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 martie 2002, la 1 iulie 2003, pentru inculpatul O.L. şi timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 1 iulie 2003 pentru inculpatul C.I.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.I. şi G.M.R. la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpatul O.L. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3137/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3140/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
