CSJ. Decizia nr. 3136/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3136/2003
Dosar nr. 3317/2002
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 14 mai 2002 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul C.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv de la 13 martie 2002, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act de declaraţia inculpatului că este de acord cu plata despăgubirilor civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 16.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.V.
A fost obligat inculpatul la plata unei contribuţii lunare, în cuantum de 500.000 lei, revenind câte 100.000 lei pentru fiecare minor, începând cu data comiterii faptei, 12 decembrie 2000 până la majoratul minorilor, respectiv D.M. născută la 3 martie 1989, până la 3 martie 2007, pentru D.C. născută la 29 ianuarie 1992, până la 29 ianuarie 2010, pentru D.P. născută la 20 aprilie 1995, până la 20 aprilie 2013, pentru D.V.D. născută la 5 martie 1999, până la 5 martie 2017 şi pentru D.V. născută la 13 decembrie 2000, până la 13 decembrie 2018.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei cozi de lopată aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi onorariu necropsie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 12 decembrie 2000, inculpatul C.I. a consumat băuturi alcoolice, după care a plecat acasă. Când să intre în locuinţă, acesta a fost lovit cu pumnul în nas de o persoană care se afla în casă.
În aceste condiţii, plin de sânge, a strigat la vecinul său B.F., căruia i-a cerut ajutorul, însă acesta l-a refuzat, spunându-i că l-a observat în apropierea casei sale pe D.M. şi că în casă probabil acesta se afla.
Inculpatul s-a dus la alt vecin, S.F., cu care a mers la locuinţa sa.
Constatând că uşa de la intrare este blocată, inculpatul a intrat în casă pe o fereastră, iar în mână avea o secure.
După ce au căutat prin camerele aflate în construcţie, numitul S.F. şi inculpatul au intrat în camera unde acesta din urmă locuia, aici pe jos, între masă şi fotoliu găsindu-l pe D.M. Inculpatul a lăsat securea pe hol şi cu o bucată de lemn a început să-l lovească pe acesta peste picioare.
La sugestia lui S.F., inculpatul l-a luat de umeri pe D.M., l-a tras în curte pe scări, unde a continuat să-l lovească de câteva ori cu lemnul, respectiv peste mâini şi picioare, după care l-a scos în faţa porţii.
Inculpatul a mers şi a anunţat organele de poliţie, după care fără a mai aştepta sosirea acestora a transportat victima cu un căruţ la sediul poliţiei.
Deoarece victima a refuzat, nu a fost transportată imediat la spital, ci numai după ce i s-a făcut rău a doua zi, iar la data de 14 decembrie 2000 a decedat.
S-a constatat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic indus de multiple hematoame şi echimoze pe 35 % din suprafaţa corpului, iar leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure, între acestea şi rezultatul letal produs fiind un raport de cauzalitate directă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.I., criticând-o ca netemeinică şi nelegală sub aspectul condamnării sale, prin înlăturarea apărării că s-a aflat în legitimă apărare.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece a acţionat în legitimă apărare.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 267 din 18 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău a fost admis apelul declarat de inculpat.
S-a dispus desfiinţarea hotărârii atacate numai în ce priveşte durata pedepsei pe care a redus-o de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost computată în continuare detenţia inculpatului de la 14 mai 2002.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 C. pen., iar în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că aceasta este prea severă în raport cu împrejurările comiterii ei, cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi a victimei, care era cunoscut ca un om agresiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece a lovit victima fiind în legitimă apărare.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de control judiciar a aplicat o pedeapsă just proporţionalizată, ţinând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, pentru a se putea reţine legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei [(art. 44 alin. (2) C. pen.)], după cum rezultă din însăşi denumirea sa, aceasta implică ideea de reacţie necesară a unei persoane contra unui atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care a pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.
Condiţiile astfel prevăzute pentru atac trebuie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele fiind de natură a înlătura existenţa legitimei apărări.
Revenind la cauză, din coroborarea declaraţiilor martorilor, cu cele ale inculpatului, se constată că nici unul dintre aceste cerinţe nu se regăseşte în situaţia de fapt.
În acest sens, martorul S.F., căruia inculpatul îi solicitase ajutorul pentru a scoate victima din casă, relatează că într-o cameră a văzut-o pe aceasta căzută la podea, mirosind puternic a ţuică, iar inculpatul a lovit-o de mai multe ori peste mâini şi picioare.
În depoziţiile sale, martorul B.F. a arătat că inculpatul avea în mână o bucată de lemn cu care a mai lovit victima, numitul D.M., târând-o pe marginea drumului, iar acesta ţipa să nu-l mai lovească.
În declaraţiile sale, inculpatul a recunoscut că a lovit victima peste mâini şi picioare cu o coadă de lopată.
Aşadar, se constată că instanţele în mod corect au apreciat că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, întrucât în momentul în care victima a fost lovită, aceasta era culcată la podea, în stare de ebrietate, fără a mai prezenta un pericol activ, injust, direct şi imediat pentru inculpat.
De asemenea, starea de tulburare a inculpatului determinată de prezenţa victimei în locuinţă, a fost luată în considerare de instanţă, care a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Aşa fiind, se constată că în cauză nu există motive pentru achitarea inculpatului în sensul în care a solicitat, urmând ca cererea să fie respinsă, ca nefondată.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, instanţa de apel a luat în considerare pe lângă criteriile generale de individualizare şi pe cele speciale referitoare la persoana inculpatului, care se află la o vârstă tânără, a recunoscut fapta, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, reţinând în favoarea lui circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare se situează sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut de lege pentru sancţionarea infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.I. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 13 martie 2002, la 1 iulie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3134/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3137/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
