CSJ. Decizia nr. 3146/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3146/2003
Dosar nr. 1753/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 554 din 12 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpatul R.A.A. la:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 82 a stabilit termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus perioada arestării preventive de la 5 februarie 2002, până la 19 februarie 2002.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 6.000.000 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa, către B.C.A.J. Constanţa, din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul R.A.A. a fost încadrat ca lector la catedra de informatică şi metode numerice din cadrul Facultăţii de Matematică şi Informatică a Universităţii Ovidius Constanţa.
În cursul anului universitar 2001-2002, inculpatul a predat disciplina „utilizarea calculatorului” între studenţi fiind şi numiţii S.M., P.T.I., D.M., C.Şt., D.A.M., I.C.S., C.N.C.D. şi C.C.I., care au susţinut colocviul în sesiunea de examene, din ianuarie - februarie 2002.
Întrucât studenţii mai sus-nominalizaţi nu obţinuseră nota de promovare în cursul anului universitar şi aveau temeri că vor promova colocviul, l-au întrebat pe inculpat ce trebuie să facă pentru a promova ori a obţine note mai mari. Cu prilejul discuţiilor purtate pe această temă, inculpatul le-a pretins studenţilor câte 600.000 lei pentru o notă de promovare şi câte 1.200.000 lei pentru note mari.
În aceste condiţii, la data de 2 februarie 2002, studenta S.M. a dat inculpatului suma de 1.200.000 lei şi a obţinut nota 9, P.T. suma de 600.000 lei şi a obţinut nota 6, la colocviu pentru disciplina „utilizarea calculatorului”.
La 22 ianuarie 2002, studenta D.A.M. a susţinut colocviul şi a fost notată cu 4, iar când a discutat cu inculpatul şi i-a spus că doreşte nota 8, acesta i-a pretins suma de 1.200.000 lei faţă de afirmaţia studentei că nu are acea sumă, inculpatul i-a pretins suma de 800.000 lei.
Cum studenta D.A.M. nu avea decât suma de 700.000 lei, i-a dat inculpatului această sumă, cu precizarea că restul de 100.000 lei îi va da ulterior, iar inculpatul i-a acordat nota 8.
La rândul său studenta I.C.S. a dat inculpatului suma de 30 dolari S.U.A. şi a fost notată cu 9 deşi notările din cursul semestrului nu-i permiteau promovarea colocviului.
Studenta C.M. a dat inculpatului suma de 30 dolari S.U.A., după ce a susţinut colocviul la data de 22 ianuarie 2002 şi drept urmare acesta a notat-o cu 8.
Studenta C.C. a dat inculpatului 1.200.000 lei şi a obţinut nota 9, iar D.M. a dat aceeaşi sumă şi a obţinut tot nota 9.
Din cercetări a mai rezultat că inculpatul obişnuia ca la lucrările de laborator să noteze rezultatele studenţilor, iar înainte de sesiunea de examene, în întâlnirile cu aceştia, să le facă cunoscute aceste rezultate spunându-le că pentru a promova colocviul trebuia să ia la examinare nota 8 şi 9.
Această cerinţă impusă de inculpat, i-a determinat pe studenţi să-i dea sumele de bani pretinse pentru a putea fi declaraţi promovaţi la sfârşitul anului universitar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul R.A.A.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră prea mică solicitând majorarea acesteia, şi cu privire la greşita confiscare a sumelor de bani ce au constituit obiectul material al dării de mită, în sensul înlăturării acestei dispoziţii.
Inculpatul a criticat aceeaşi hotărâre, în principal, cu privire la greşita sa condamnare, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat (art. 254 C. pen.), iar, în subsidiar cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 42 C. pen., care nu-şi găsesc justificări în cauză.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 116/ P din 4 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul R.A.A.
Prin aceeaşi decizie, inculpatul R.A.A. a fost obligat să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu privire la apelul declarat de către inculpatul R.A.A., instanţa de apel, a arătat că „susţinerile inculpatului, că deşi a primit bani de la studenţii nominalizaţi, nu a făcut acest lucru pentru a-i promova la colocviul disciplinei "utilizarea calculatorului” ci pentru că a făcut cu aceştia pregătiri în afara programului de studiu, prevăzute în planul de învăţământ, nu este confirmată de probele administrate”.
Această susţinere a inculpatului, a arătat instanţa de apel, este infirmată de declaraţiile date de studenţii în cauză care, în ambele faze ale procesului penal, au arătat că, „fie anterior susţinerii colocviului, fie după susţinerea acestuia, i-a întrebat ce note doresc în raport cu notările meditaţiilor, pentru a promova, şi le-a condiţionat obţinerea notelor necesare scopului amintit, de plata unor sume de bani între 1.200.000 lei pentru notele de 8-10, 700.000 lei şi 500.000 lei pentru notele 7-6”.
S-a mai arătat că, întrucât inculpatul a primit de la studenţi sumele de bani la diferite intervale de timp, deci prin acte materiale diferite cu participanţi diferiţi, activitatea sa infracţională s-a desfăşurat într-o perioadă de timp în care a acţionat, însă în baza unei rezoluţii unice, corect s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, instanţa de apel, a arătat că nu este întemeiat, în cauză făcându-se o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a avut în vedere poziţia procesuală a inculpatului care a fost sincer, este căsătorit, are 2 copii minori şi care justifică reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, constatându-se totodată că şi modalitatea de executare a pedepsei a fost bine aleasă, existând temeiuri că scopul pedepsei, prevăzut în art. 52 C. pen., se poate realiza şi fără executarea pedepsei prin privare de libertate.
În legătură cu confiscarea sumelor de bani primite de către inculpat s-a arătat că „potrivit art. 254 alin. (3) C. pen., bani, valorile sau orice alte bunuri, care au făcut obiectul luării de mită se confiscă” şi „întrucât banii în cauză au fost obţinuţi de către inculpat prin săvârşirea infracţiunii de mită, tribunalul în mod corect a decis confiscarea acestor sume”.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul R.A.A. pe care a criticat-o pentru unul din aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume greşita sa condamnare pentru infracţiunea de luare de mită, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele acestei infracţiuni nici din punct de vedere al laturii obiective nici al laturii subiective, solicitând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente administrate în cauză, în raport cu care au dat faptei o încadrare juridică legală şi pentru care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., întruneşte elementele infracţiunii de luare de mită, fapta funcţionarului care direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În cazul din speţă, se constată că inculpatul, titular al disciplinei „utilizarea calculatorului” profitând de funcţia ce o îndeplinea a pretins studenţilor care susţineau colocviul la această disciplină, atât pentru a promova examenul, cât şi pentru a obţine note mai mari, diferite sume de bani, cuantificate în baremuri fixe.
Aflaţi într-o asemenea situaţie, studenţii au fost nevoiţi să dea curs cererii inculpatului, în sensul că aceştia i-au dat sumele de bani pretinse, iar el le-a acordat note, conforme cu baremul stabilit.
Susţinerea inculpatului că sumele de bani ar reprezenta o recompensă plătită de studenţi pentru orele suplimentare efectuate în laborator este singulară şi contrazisă de declaraţiile celor care au fost constrânşi să dea mită şi nu în ultimul rând cu flagrantul organizat, când inculpatul a fost surprins primind sume de bani de la studenţi.
Aşa fiind, se constată că în cauză, în mod corect s-a reţinut vinovăţia inculpatului şi că fapta acestuia aşa cum rezultă din situaţia de fapt şi probele administrate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, pentru care justificat a fost condamnat.
Neexistând nici un dubiu cu privire la vinovăţia inculpatului urmează a se constata că în cauză motivul de casare invocat, achitarea sa, este nefondat.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.A.A. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 48515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A. împotriva deciziei penale nr. 116/ P din 4 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată prin arest preventiv de la 5 februarie 2002, la 19 februarie 2002.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3145/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 31/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
