CSJ. Decizia nr. 3145/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3145/2003
Dosar nr. 723/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului sold. rez. B.I. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. final şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament psihiatric antidepresiv şi neuroleptic pentru psihiatrie polimorfă.
A fost obligat inculpatul la 4.770.850 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Municipal Caracal.
A fost respinsă acţiunea părţii civile G.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpatul soldat B.I. a fost încorporat la 26 octombrie 2001 şi repartizat pentru satisfacerea stagiului militar la U.M. 01256 Caracal.
La data de 19 iulie 2001 a fost trecut în rezervă, întrucât comisia medico-militară l-a declarat inapt serviciului militar, cu revizuire peste un an, inculpatul prezentând diagnosticul de „tulburare depresivă cu tentative autolitice repetate pe fond liminar la o personalitate structurată dizarmonic”.
Anterior încorporării, sold. B.I. a cunoscut-o pe numita G.I., în vârstă de 17 ani, cu care s-a împrietenit.
Cei doi se întâlneau şi chiar se vizitau la locuinţele lor sau ale rudelor.
După ce a devenit militar în termen, întâlnirile lor au fost mai rare, iar sold. B.I. a devenit suspicios cu privire la fidelitatea prietenei sale, acuzând-o că şi-a făcut un alt prieten.
Pe fondul acestor neînţelegeri, cei doi se certau ori de câte ori se vedeau.
Într-o permisie, în ziua de 25 iunie 2001, inculpatul a participat la o petrece organizată la locuinţa bunicilor părţii vătămate, în comuna Cezeni, jud. Olt, unde a rămas peste noapte şi a plecat în jurul orelor 05,00.
A revenit în acelaşi loc, în jurul orelor 14,00 şi în discuţiile purtate cu prietena sa, i-a reproşat din nou că are o altă relaţie cu un băiat şi a ameninţat-o că îi va arăta el după ce iese din armată, fără să precizeze acel rău.
Acelaşi gen de discuţii s-au purtat între cei doi, şi, în jurul orelor 23,00, în faţa porţii locuinţei numitului V.G.
Partea vătămată G.I. stătea pe un cap de pod, iar inculpatul era în faţa acesteia, în picioare.
La un moment dat, inculpatul a trecut în spatele prietenei sale, i-a astupat gura cu o mână şi a apropiat un cuţit ce l-a scos din buzunarul pantalonilor, de gâtul acesteia, ameninţând-o că o omoară.
Pentru a înlătura pericolul, partea vătămată a parat lovitura de cuţit, care era iminentă, cu palma mâinii stângi şi s-a ridicat în picioare.
După ce a trântit-o pe pod, B.I. a tăiat-o cu cuţitul în zona cervicală anterioară şi a fugit, abandonând victima.
Partea vătămată a reuşit să se deplaseze în curtea casei şi în bucătărie aceasta a creat o baltă de sânge.
Imediat a fost transportată la Spitalul Municipal Caracal unde plaga i-a fost suturată cu 10 fire.
Plăgile rezultate au avut o lungime de 12 cm în zona gâtului şi de lăţimea degetelor la degetele medius, inelar şi mic ale mâinii stângi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.I., solicitând admiterea lui, casarea sentinţei, reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lui şi schimbarea modalităţii executării pedepsei, în sensul că în baza art. 861 C. pen., să se dispună suspendarea executării ei sub supraveghere.
Prin Decizia nr. 12 din 6 februarie 2003, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând temeiuri pentru reducerea ei, iar dispoziţiile art. 861 C. pen., referitoare suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că pentru fapta comisă de inculpat, pedeapsa prevăzută de textul de lege este mai mare de 15 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.I., criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând recursul în raport de motivele de casare invocate şi care sunt prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat şi urmează să fie respins.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, a fost judicios individualizată, acestea având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi persoana inculpatului, care potrivit raportului de expertiză medico-legal psihiatrică emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală al judeţului Olt are psihopatie polimorfă-intelect de limită şi discernământul scăzut, a avut o conduită bună înainte de comiterea infracţiunii, aşa cum rezultă din caracterizarea dată de primarul comunei Cezieni şi se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
De altfel, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului se află sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, instanţele făcând aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., fiind în măsură sub aspectul cuantumului ei să asigure reeducarea acestuia în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţiei generale.
Cu privire la cererea inculpatului, în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepsei din regim de detenţie în aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, se constată că aceasta nu este întemeiată şi urmează să fie respinsă.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 861 alin. (3) C. pen., astfel cum a fost modificat şi completat prin legea nr. 456/2001, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere „nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani”.
Cum inculpatul se face vinovat de comiterea în forma tentativei, a infracţiunii de omor calificat, infracţiune intenţionată, pedepsită conform textului de lege cu mai mult de 15 ani închisoare nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 861 C. pen.
Aşadar, se constată că instanţele au dispus în mod legal ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie, neexistând temeiuri pentru schimbarea modalităţii sale de executare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul inculpatului B.I. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei nr. 12 din 6 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3143/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3146/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
