CSJ. Decizia nr. 3142/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3142/2003
Dosar nr. 1902/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 11 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul F.F.G. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2424/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi executarea ei pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că în final va executa pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus perioada de la 25 martie 2001, la 20 septembrie 2001 (dedusă conform sentinţei penale nr. 2424/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti), precum şi perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.600.000 lei obţinută prin săvârşirea infracţiunilor sau prin vânzarea bunurilor sustrase.
S-a luat act că părţile vătămate SC U.H. SA, A.I.C., T.F., P.M.D., B.I. şi A.M.C. nu au pretenţii civile faţă de inculpat.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300.000 lei urmează să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
1. La data de 23 august 2002, în jurul orelor 20,00, inculpatul F.F.G. s-a întâlnit cu prietenul său R.F. care i-a propus să fure o roată de rezervă, întrucât are un client. În jurul orei 22,00, inculpatul a plecat cu intenţia de a sparge o maşină şi de a sustrage o roată de rezervă, iar R.F. a rămas în faţa blocului, urmând ca ulterior, să se întâlnească şi să valorifice bunul sustras.
Inculpatul s-a deplasat singur în spatele unui bloc situat pe str. Luică, unde a observat o Dacia Break. Profitând de faptul că era întuneric şi că în zonă nu se afla nici o persoană, inculpatul a deschis portiera stângă faţă, forţând-o cu o bară, a pătruns în interior, a sărit peste bancheta din spatele maşinii şi a luat roata de rezervă, apoi a ieşit pe portierea din dreapta faţă şi a revenit la locul unde îl lăsase pe R.F.
Cei doi s-au hotărât să ascundă roata într-un şanţ, săpat de cei de la instalaţiile de termoficare, situat în faţa blocului 2 de pe strada Luică. Inculpatul a transportat roata prin şanţ încercând să o ascundă sub un podeţ, iar R.F. a rămas la marginea sanţului.
În acest timp, numitul A.N., aflat la geamul de la bucătăria locuinţei sale, a văzut acţiunea desfăşurată de inculpat şi R.F. şi l-a chemat pe fiul său A.C. care s-a hotărât să-i urmărească.
A.N. a strigat către inculpat şi R.F., moment în care acesta din urmă a fugit într-o scară a blocului 2, iar inculpatul a ieşit cu roata sustrasă din şanţ şi a intrat în aceeaşi scară a blocului 2 unde intrase şi R.F., s-a întâlnit cu acesta, ocazie cu care R.F. i-a comunicat faptul că persoana care dorea să cumpere roata s-a răzgândit.
În acest timp, A.C. care îi căuta pe cei doi, i-a văzut ieşind din scara blocului, reuşind să-i imobilizeze.
Întrucât R.F. îl însoţea pe A.C., l-a rugat să-i dea drumul. În acest moment inculpatul F.F.G. l-a lovit pe A.C. cu cotul în stomac, după care a fugit cu R.F.
Inculpatul F.F.G. a vândut apoi roata de rezervă unui cunoscut pe nume T.V. cu suma de 250.000 lei, după care s-a reîntâlnit cu R.F. cu care a împărţit banii, acesta din urmă plecând spunând că se vor întâlni în faţa blocului.
În timp ce A.C. îl căuta pe inculpatul F.F.G. a apărut un echipaj de poliţie cărora A.C. le-a relatat cele petrecute şi le-a indicat adresa unde locuieşte R.F., însă acesta nu a fost găsit fiind dispărut din reşedinţa unde locuieşte ocazional.
În timp ce se afla în faţa blocului 81, la o distanţă de cca. 40-50 m, A.C. l-a văzut pe inculpat şi împreună cu organele de poliţie l-au urmărit şi prins pe acesta. Inculpatul a fost condus la sediul secţiei 16 Poliţie pentru cercetări.
În urma cercetărilor efectuate, organele de poliţie au reuşit să-l identifice pe numitul T.V. de la domiciliul căruia a ridicat roata de rezervă vândută de inculpat, care apoi a fost restituită proprietarului.
2. Inculpatul F.F.G. şi-a părăsit casa de aproximativ 3-4 luni şi neavând surse de existenţă s-a hotărât să sutragă bunuri din autoturisme.
Astfel, în noaptea de 2 august 2003, în jurul orelor 3,00-4,00, aflându-se singur la capătul liniei 102 pe strada Luică, a observat în faţa unui bloc şi în spatele unor chioşcuri, situate pe str. Luică, un autoturism Dacia de culoare crem. Profitând de întuneric şi de faptul că în zonă nu se afla nici o persoană, s-a apropiat de autoturism şi cu ajutorul unei coarbe pe care o avea ascunsă în boscheţii din apropiere, a desfăcut piuliţele de la roata din faţă stânga, a aşezat un pietroi sub maşină, apoi a luat roata pe care a vândut-o numitului M.V., asociat la unul din chioşcurile apropiate, contra sumei de 130.000 lei, după care a plecat.
Ulterior, bunul a fost ridicat şi predat părţii vătămate A.I.C., care nu s-a mai constituit parte civilă.
3. În noaptea de 15 august 2002, inculpatul s-a deplasat pe strada Drumul Găzarului, în apropiere de un magazin alimentar, unde a observat un autoturism Dacia Break. Profitând de faptul că era întuneric şi că în zonă nu se afla nici o persoană, s-a apropiat de autoturism şi, cu ajutorul unei chei a demontat capacele ornament de la toate cele 4 roţi, după care a plecat şi le-a ascuns în aceiaşi boscheţi, situaţi pe strada Luică.
În seara zilei de 18 august 2002, inculpatul a luat cele 4 capace pe care le-a vândut cu suma de 100.000 lei numitului P.M. taximetrist, la intersecţia străzilor Drumul Găzarului şi Şoseaua Giurgiului, sectorul 4.
Banii obţinuţi, inculpatul i-a cheltuit în interes peronal.
Bunurile sustrase au fost recuperate ulterior şi predate părţii vătămate T.F. care nu s-a mai constituit parte civilă.
4. În noaptea de 17 august 2002, în jurul orelor 24,00, aflându-se pe strada Luică, inculpatul F.F.G., a intrat între blocuri şi a ajuns în strada Călineşti. La capătul blocului C. 6 a observat parcat un autoturism Dacia de culoare gri, de care s-a apropiat şi, profitând de faptul că era întuneric şi în apropiere nu se afla nici o persoană a forţat portbagajul cu mâinile şi a luat roata de rezervă, pe care a ascuns-o în nişte boscheţi de pe strada Luică.
S-a deplasat apoi la intersecţia străzilor Luică cu şoseaua Giurgiului unde a găsit un taximetrist căruia i-a propus să-i vândă roata sustrasă. Împreună cu acesta s-a deplasat până în apropierea boscheţilor, inculpatul a coborât şi a luat roata fără a fi văzut de cineva şi a vândut-o taximetristului cu suma de 100.000 lei, după care a plecat.
Ulterior a fost identiticat taximetristul în persoana numitului P.M. care a predat de bună voie bunul sustras, declarând că nu a cunoscut că bunul provenea din furt.
Roata sustrasă a fost restituită proprietarului P.M.D. care nu s-a mai constituit parte civilă.
În noaptea de 18 august 2002, în jurul orelor 23,00, aflându-se în Piaţa Reşiţa, inculpatul a observat un taxi care staţiona. S-a apropiat de acesta şi, profitând de neatenţia taximetristului, i-a luat un telefon mobil de sub parasolar, după care a plecat.
În ziua de 19 august 2002, în jurul orelor 14,00, inculpatul a vândut telefonul numitului B.Şt. cu suma de 1.500.000 lei, iar banii obţinuţi i-a cheltuit în interes peronal.
Bunul a fost recuperat ulterior şi predat părţii vătămate B.I. care nu s-a mai constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F.F.G. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând a se dispune reducerea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 205/ A din 10 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că „Prima instanţă a individualizat în mod corect pedepsele stabilite pentru furt şi tâlhărie, respectiv 2 ani şi 3 ani şi 6 luni închisoare, avându-se în vedere atât circumstanţele favorabile acestuia, starea de minorat şi sinceritatea, cât şi cele defavorabile, multitudinea infracţiunilor comise şi existenţa unei pedepse de 2 ani închisoare căreia i s-a revocat suspendarea condiţionată”.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul F.F.G. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume severitatea pedepsei pe care o consideră ca fiind prea mare, solicitând reducerea acesteia prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat pedepse just individualizate.
În ceea ce priveşte critica formulată de inculpat prin care solicită reducerea pedepsei se constată că nu este fondată.
La dozarea pedepselor aplicate incupatului s-au avut în vedere atât pericolul social al faptelor comise, multitudinea actelor de sustragere şi modalitatea în care au fost comise, pe timp de noapte, cât şi faptul că anterior a mai fost condamnat, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, care este minor şi a recunoscut şi regretat faptele comise fără ca acestea din urmă, în contextul dat, să poată fi reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante.
Se constată că executarea pedepsei aplicată în limitele şi condiţiile stabilite de prima instanţă, cât şi modalitatea de executare, prin privare de libertate, sunt în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Faţă de cele mai sus arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul F.F.G. este nefondat, a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F.G. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 25 martie 2001, la 20 septembrie 2001 şi timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 24 august 2002, la 1 iulie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3140/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3143/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
