CSJ. Decizia nr. 3973/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3973/2003
Dosar nr. 2354/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 3 februarie 2003, Tribunalul Brăila a dispus condamnarea, între alţii, a inculpatului C.L.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (faptă comisă la 8 noiembrie 2002, parte vătămată J.I).
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe întreaga durată prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată J.I. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
În baza prevederilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. pen., raportat la art. 998 C. civ. şi art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligaţi inculpatul C.L.C. împreună cu coinculpatul D.D.G. la plata sumei de 287.600 lei, către Spitalul Sf. Spiridon Brăila, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii civile J.I.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.L.C. şi de la ceilalţi doi coinculpaţi a sumei de 550.000 lei.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.L.C. la plata către stat a sumei de 1.700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărător din oficiu în faza de urmărire penală, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 noiembrie 2002, Poliţia Municipiului Brăila a fost sesizată cu plângerea părţii vătămate J.I., în vârstă de 52 de ani din Brăila, în legătură cu faptul că, în ziua precedentă, respectiv 8 noiembrie 2002, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, pe traseul Calea Galaţi – Vidin, i s-a sustras din buzunar suma de 1.100.000 lei de către inculpatul C.L.C. şi coinculpatul D.D.G., care fiind identificat, pentru a-şi asigura scăparea şi a păstra suma de bani, i-au aplicat lovituri.
S-a mai reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că inculpaţii care sunt cunoştinţe vechi, ambii fără ocupaţie, în ziua de 8 noiembrie 2002 s-au hotărât să sustragă bani din buzunarele călătorilor ce se deplasau cu mijloacele de transport în comun.
În acest sens, în jurul orei 17,00, s-au deplasat înspre staţia de pe Calea Galaţi, situată la intersecţia cu B-dul Independenţei, alegând special un autobuz aglomerat.
Ambii s-au apropiat de partea vătămată J.I., care se afla în picioare pe culoarul dintre scaune, încadrându-l, inculpatul D.D.G. în partea dreaptă, iar inculpatul C.L.C., în spate.
În momentul în care autobuzul a frânat brusc, dezechilibrând călătorii, inculpatul D.D.G. a introdus mâna în buzunarul din dreapta al părţii vătămate, găsind o sumă de bani, pe care imediat a plasat-o inculpatului C.L.C., care s-a îndreptat spre spatele autobuzului.
Partea vătămată a simţit gestul inculpatului D.D.G. şi l-a prins de braţ, cerându-i cu voce tare restituirea banilor, solicitând totodată sprijinul călătorilor.
La capătul staţiei, partea vătămată l-a reţinut în continuare pe inculpat şi a cerut martorului C.J.I., conducătorul auto al autobuzului să-l ajute să-l ducă la poliţie pe inculpatul D.D.G.
În acest moment, inculpatul C.L.C., care coborâseră din autobuz s-a apropiat şi, întrucât celălalt coinculpat se zbătea să scape, ambii au îmbrâncit-o pe partea vătămată şi au lovit-o în zona feţei, aceasta dezechilibrându-se şi căzând.
Inculpaţii au fugit printre blocurile din cartierul Vidin, lăsând la locul faptei un fes, ce a fost luat de partea vătămată şi predat poliţiei.
Ulterior, inculpaţii au numărat banii, constatând că sunt 1.100.000 lei, pe care i-au împărţit în mod egal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alţii, inculpatul C.L.C., susţinând că pedeapsa aplicată este excesiv de severă, iar instanţa de fond, în mod greşit nu a reţinut în favoarea lui circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. A solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 142/ A din 12 martie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, între altele, apelul declarat de inculpatul C.L.C.
În baza art. 383 alin. (2), referitor la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a fost dedusă durata arestării preventive, a inculpatului de la 12 noiembrie 2002, la 12 martie 2003.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 900.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.L.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., deoarece a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate pentru a o deposeda de suma de bani ce o avea asupra ei.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză, au făcut o justă încadrare juridică a faptei, în textul de lege corespunzător şi au aplicat o pedeapsă bine individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerea inculpatului, în sensul că infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat nu poate fi primită.
Conform art. 211 C. pen., infracţiunea de tâlhărie constă în „furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra, precum şi în furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunilor pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”.
În conţinutul complex al tâlhăriei, furtul constituie activitatea principală, iar folosirea violenţei sau a ameninţării, ori a celorlalte mijloace indicate de lege, constituie o activitate secundară, prin care activitatea principală se particularizează, dobândind o periculozitate socială distinctă şi sporită în raport ce cea a furtului. Ceea ce urmăreşte făptuitorul, în principal, este săvârşirea furtului, violenţa sau ameninţarea neconstituind decât un mijloc pentru realizarea acestui scop.
Revenind la cauză, din declaraţiile inculpatului C.L.C. şi a coinculpatului D.D.G. rezultă că între cei doi a existat o înţelegere prealabilă de a sustrage bunuri şi bani de la călătorii din mijloacele de transport în comun.
Astfel, inculpatul C.L.C., a relatat că: potrivit înţelegerii, trebuia să stea în apropierea celuilalt coinculpat şi să preia banii sau bunurile pe care acesta ar fi reuşit să le sustragă.
Cei doi inculpaţi, după ce au sustras suma de 1.100.000 lei de la partea vătămată J.I., au exercitat violenţe asupra acesteia pentru a-şi asigura scăparea, după care şi-au împărţit în mod egal banii.
Din declaraţia părţii vătămate J.I., rezultă că cei doi inculpaţi care i-au sustras banii, l-au lovit în zona capului pentru a-şi asigura scăparea, realitate confirmată şi de certificatul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală a Judeţului Brăila.
Acest act medical a concluzionat că numitul J.I. prezintă leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu margine tăioasă, la data de 8 noiembrie 2002.
Aşadar, se constată că în mod corect instanţele au reţinut că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constituitive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu a infracţiunii de furt calificat, astfel că primul motiv de recurs se constată că nu este fondat şi urmează să fie respins.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs formulat nu este întemeiat.
Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, instanţele având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurarea comiterii ei, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale are o vârstă tânără, a recunoscut şi regretat fapta comisă.
De altfel, pedeapsa de 7 ani închisoare, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, se constată că nu există temeiuri pentru reaprecierea pedepsei, în sensul solicitat de inculpat, urmează ca şi cel de-al doilea motiv de recurs să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.L.C. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la 24 septembrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.L.C. împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la 24 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3972/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3974/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
