CSJ. Decizia nr. 4103/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4103/2003
Dosar nr.2353/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul A.V. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 99 şi următoarele din acelaşi cod.
În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 şi art. 100 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului minor asupra consecinţelor nerespectării art. 83 C. pen.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.N.O., reprezentat de părinţii săi B.A. şi B.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Minorii A.V., în vârstă de 15 ani, şi B.N.O., de 7 ani, se cunoşteau întrucât erau vecini, sens în care, adesea, se jucau împreună, se întâlneau pe acelaşi teren atunci când se aflau cu capre la păscut.
Cu ocazia unei asemenea întâlniri din vara anului 2001, B.N.O., în joacă s-a urcat pe o cisternă cu apă, iar pentru a coborî, a cerut ajutorul inculpatului. Acesta i-a condiţionat acordarea ajutorului de acceptarea întreţinerii cu el, de raport sexual oral.
După ce a coborât de pe cisternă, copilul a încercat să fugă, însă a fost prins de inculpat şi, constrâns fizic şi moral, a fost determinat să întreţină act sexual oral. Pentru a nu relata părinţilor săi despre cele întâmplate, inculpatul l-a ameninţat că îl va bate.
În luna mai 2002, B.N.O., aflat pe drumul de întoarcere de la şcoală, a trecut prin dreptul unui imobil părăsit, aici aflându-se inculpatul care, şi de această dată, ademenindu-l cu cireşe, l-a obligat să accepte din nou întreţinerea de raporturi sexuale orale.
Strigătele de ajutor ale copilului au fost auzite de minorul D.I., cu sprijinul acestuia B.N.O. reuşind să scape.
Despre faptele sale, inculpatul i-a povestit unui coleg de şcoală, E.M., de la acesta aflând părinţii minorului B.N.O.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei, aplicată, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
În apelul declarat, inculpatul a motivat greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit a vinovăţiei sale, în opinia lui recunoaşterea săvârşirii faptelor având loc numai ca urmare a modului abuziv în care s-a făcut urmărirea penală.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 122 din 5 martie 2003, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a modificat pedeapsa, în sensul că a majorat-o la 5 ani închisoare şi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81, art. 82, art. 110 şi ale art. 83 C. pen.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, şi în această cale de atac el a invocat ca motive greşita stabilire a situaţiei de fapt, şi implicit, greşita stabilire a vinovăţiei sale, şi, în subsidiar, netemeincia pedepsei aplicată.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor dosarului, se reţine că inculpatul, la urmărirea penală, a recunoscut săvârşirea faptelor, mai mult, părinţii minorului parte vătămată au aflat despre actele la care a fost supus fiul lor, din relatarea martorului E.M. căruia A.V., i-a povestit, lăudându-se, ceea ce-i făcuse lui B.N.O.
În aceeaşi ordine de idei, se reţine şi că inculpatul din proprie iniţiativă, atunci când a fost supus expertizării medico-legale psihiatrice, a recunoscut săvârşirea faptei.
În faza cercetării judecătoreşti, martorul E.M., asistat fiind de tatăl său E.F.E., a declarat că de faţă cu el „A.V. a recunoscut fapta”.
Se reţine astfel că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite prin probe certe, motivul invocat în recursul declarat de inculpat, sub aceste aspecte, nefiind fondat.
Însă, procedând la aplicarea pedepsei, se reţine că instanţa nu a acordat suficientă eficienţă criteriului de individualizare vizând persoana inculpatului şi, în acelaşi timp, scopului pedepsei aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Potrivit art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Alin. (2) al acestui text de lege, prevede că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Inculpatul, la data săvârşirii faptelor, avea vârsta de 15 ani, urma o formă organizată de şcolarizare, a fost caracterizat ca fiind elev bun şi, de asemenea, colectivitatea umană din localitatea de domiciliu a referit că el nu s-a comportat antisocial, familia fiindu-i constituită solid şi aproape de el.
În aceste condiţii, se reţine că, în conformitate cu art. 101 lit. b) C. pen., cu referire la art. 103 din acelaşi cod, măsura educativă a libertăţii supravegheată pe timp de un an, supravegherea fiind încredinţată părinţilor săi, va putea asigura îndreptarea inculpatului minor.
Pentru cele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul minor A.V. împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
În baza art. 103 C. pen., ia faţă de inculpatul minor A.V. măsura educativă a libertăţii supravegheate pe termen de un an, care curge de la punerea în executare a măsurii.
Pe durata menţionată încredinţează pe minor, părinţilor săi A.D. şi A.A., domiciliaţi în satul Budeşti, comuna Coteşti, judeţ Vrancea, cărora li se pun în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. pen.
Atrage atenţia minorului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 103 alin. (6) C. pen.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4102/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4104/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
