CSJ. Decizia nr. 4423/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4423/2003
Dosar nr.3936/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 21 mai 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpaţii M.A., F.I. şi C.M.F., la câte 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., 74 şi art. 76 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), numai pentru inculpatul C.M.F.
S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 357 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 126 din 20 aprilie 2000 a Judecătoriei Dorohoi.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 pentru toţi inculpaţii.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 octombrie 2002, pentru inculpaţii M.A. şi F.I. şi de la 23 octombrie 2002, pentru inculpatul C.M.F.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul T.C. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
În seara zilei de 17 octombrie 2002, în jurul orelor 21,00, L.M., care locuieşte în cătunul Podul Înalt din comuna Băceşti, se afla în chilerul casei şi desfăcea nişte porumb.
La un moment dat a sesizat că în curtea locuinţei sale au pătruns nişte persoane şi, dându-şi seama că acele persoane intenţionau să sustragă bunuri din gospodăria sa, a început să ţipe pentru a-i speria, strigând „hoţii”.
Trei dintre persoanele respective au intrat în încăperea în care se afla partea vătămată, prin forţarea uşii, şi au început să o lovească.
După plecarea acestora, partea vătămată a constatat că din coteţul aflat în curtea locuinţei sale i-au fost sustraşi 2 purcei.
Inculpatul M.A. a fost cel care a avut iniţiativa infracţională, propunându-le celorlalţi să sustragă împreună purcei de la partea vătămată L.M., ştiind că este singură şi în vârstă. Inculpaţii s-au sfătuit la barul lui C.O., din comuna Băceşti, şi apoi au plecat cu bicicletele spre locuinţa părţii vătămate.
Inculpaţii au lăsat bicicletele la marginea drumului şi au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate printr-un loc unde gospodăria nu era împrejmuită.
Întrucât partea vătămată striga „hoţii”, inculpaţii M.A., F.I. şi C.M.F. s-au apropiat de încăperea în care se afla partea vătămată, inculpatul F.I. a spart geamul de la uşă şi au pătruns în interior, lovind-o pe partea vătămată.
Inculpatul C.M.F. declară că doar a împins-o pe partea vătămată cu piciorul şi nu a lovit-o, revenind ulterior precizând că nu a participat la săvârşirea faptelor.
Inculpatul T.C. a rămas în curte, aşteptându-i pe ceilalţi 3 inculpaţi.
După ce au lovit-o pe partea vătămată, inculpaţii F.I. şi C.M.F. au rămas în cameră pentru a o împiedica pe victimă să iasă afară, iar inculpatul M.A. împreună cu inculpatul T.C. au sustras doi purcei din coteţ, i-au pus într-un sac, apoi toţi inculpaţii au părăsit curtea.
Inculpaţii au vândut cei doi purcei numitului C.O. contra sumei de 250.000 lei, primind 200.000 lei pe care i-au împărţit între ei, restul de 50.000 lei reprezentând contravaloarea consumaţiei făcută la bar înainte de comiterea faptei.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate L.M., în valoare de 2.600.000 lei, a fost recuperat prin restituirea purceilor, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că partea vătămată L.M. a prezentat leziuni traumatice constând în fracturarea a trei coaste, plăgi, echimoze, excoriaţii, eroziuni de mucoasă, expulzia unui dinte şi acestea s-au putut produce prin loviri active şi de corpuri dure, parte din ele şi prin comprimare, necesitând pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale.
Fiind interogaţi, inculpaţii au avut poziţii oscilante, recunoscând săvârşirea faptelor în faţa instanţei, doar inculpatul M.A. şi inculpatul F.I., deşi în cursul urmăririi penale şi la prezentarea materialului de urmărire penală au recunoscut toţi săvârşirea faptelor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 307 din 12 august 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinţei sus-menţionte, pe care a desfiinţat-o, în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpaţii M.A., F.I. şi C.M.F. şi a majorat pedepsele aplicate de la 4 ani la 7 ani închisoare, cu motivarea că faţă de gravitatea faptei şi atitudinea nesinceră a acestora pe parcursul procesului acordarea circumstanţelor atenuante nu apare cu nimic justificată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.A., F.I. şi C.M.F., susţinând că instanţa de apel le-a aplicat pedepse prea mari.
Recursurile nu sunt întemeiate.
În raport de gradul de pericol social al faptei comise de inculpaţi, în condiţiile concrete, corect reţinute prin hotărârea criticată, justificat instanţa de apel a apreciat că numai unele date personale ce îi caracterizează nu pot fi considerate circumstanţe atenuante.
În ceea ce priveşte indivizualizarea pedepsei, aceeaşi instanţă, conformându-se dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printr-o judicioasă apreciere a gradului de pericol social al faptei menţionate mai sus, în raport de toate împrejurările în care a fost săvârşită şi de urmările ei, dar şi a datelor personale ce îi caracterizează pe inculpaţi C.M.F. fiind recidivist şi nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar C.A. şi F.I. încercând să susţină că doar ei doi au săvârşit fapta, ceilalţi inculpaţi neavând nici o participaţie a stabilit pedepse în apropierea limitei minime prevăzute de textele aplicabile în cauză, astfel că sub acest aspect recursurile formulate de inculpaţi nu pot fi primite.
Pentru considerentele arătate, ţinând seama şi de faptul că verificând hotărârile atacate şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţii recurenţi sunt neîntemeiate şi a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A., C.M.F. şi F.I. împotriva deciziei penale nr. 307 din 12 august 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.A. şi F.I. timpul arestării preventive de la 19 octombrie 2002, la 10 decembrie 2003 şi de la 23 octombrie 2002, la 10 octombrie 2003 pentru inculpatul C.M.F.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4548/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... | CSJ. Decizia nr. 4461/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
