CSJ. Decizia nr. 4638/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4638/2003
Dosar nr.2889/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 214 din 3 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V. la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 4 septembrie 2002 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată B.M.C. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că la 3 august 2002, orele 21,00, partea vătămată B.M.C. şi P.V.G. se plimbau prin parcul Circului.
La un moment dat, cei doi se aflau pe o alee din imediata apropiere a Circului Globus, când au fost acostaţi de inculpatul N.V. pe care nu îl cunoşteau, acesta cerându-le să se oprească.
Întrucât nu-l cunoşteau, cei doi au intenţionat să meargă mai departe, fapt ce l-a enervat pe inculpat, care i-a ameninţat că îi va controla şi dacă va găsi bani asupra lor îi va bate.
Partea vătămată B.M. i-a spus inculpatului că are asupra sa 30.000 lei, însă nu-i poate da decât 10.000 lei, întrucât are nevoie de 20.000 lei, însă inculpatul i-a cerut toţi banii, ameninţându-l cu bătaia, în caz că nu îi dă.
Indignat de atitudinea inculpatului, martorul P. i-a spus că nu are nici un drept să-l controleze pe B.M. şi să-i ia banii.
Pentru ca cei doi să nu se mai opună, inculpatul le-a spus că îi va bate şi îi va arunca în lacul din imediata apropiere, împingându-l uşor cu mâna în umăr pe B.M.
După ce a luat banii (30.000 lei de la B.M.), inculpatul s-a îndepărtat de cei doi băieţi; aceştia s-au deplasat spre ieşirea din parc unde au întâlnit o patrulă de poliţişti cărora le-a relatat cele întâmplate.
Lucrătorii de poliţie, însoţiţi de cei doi băieţi, au efectuat verificări în zona parcului, reuşind în scurt timp să-l depisteze pe inculpat, pe care l-au percheziţionat corporal, găsind asupra lui bancnotele de 10.000 lei, luate de la partea vătămată, aşa încât, a fost condus la secţia de poliţie în vederea stabilirii activităţii infracţionale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei apreciind că este nejustificată reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, şi inculpatul N.V., care a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, urmând a se da eficienţă sporită circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 310 din 28 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a admis apelul declarat de parchet, desfiinţând în parte sentinţa apelată şi, rejudecînd, a înlăturat prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani la 5 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A dedus prevenţia de la 4 septembrie 2002 la zi.
A obligat inculpatul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat.
Instanţa de control judiciar, în mod justificat, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului.
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpat şi care vizează achitarea, se apreciază că nu poate fi primit, întrucât probatoriul administrat în cauză a dovedit cu certitudine situaţia de fapt reţinută în cauză.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs care vizează reducerea pedepsei, se apreciază ca fiind nefondat.
Astfel, pedeapsa aplicată, respectiv 5 ani, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, corespunde pe deplin criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., nefiind motive care să impună reducerea acesteia.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 310 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 septembrie 2002, până la 21 octombrie 2003.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4708/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4643/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
