CSJ. Decizia nr. 4635/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4635/2003
Dosar nr.2901/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 5 februarie 2001, pronunţată în dosarul penal nr. 1625/200, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata P.R., la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata P.R. la 6 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., inculpata P.R. va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, alături de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei, conform art. 35 alin. (2) C. pen.
Face în cauză aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. pen., menţine starea de arest a inculpatei P.R.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce prevenţia inculpatei, de la 2 august 1999, la 5 februarie 2001.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., ia act că partea vătămată A.C.M., reprezentant legal Ţ.A., nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal.
În baza art. 188 din S.9/1979, obligă inculpata la 211.214 lei la despăgubiri civile, către Spitalul Clinic Central de Copii.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpata la 700.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 31 iulie 1999, în jurul orelor 22,00, în apartamentul din Popeşti Leordeni unde locuiau inculpata P.R. şi fiica acesteia de 9 ani, au fost descoperite în stare de inconştienţă, iar fiul de 5 ani, P.Şt. mort. În jurul acestora s-au găsit cutii de tranchilizante, 2 scrisori „de adio” şi o casetă (cu acelaşi conţinut).
Martorii I.L., L.P. şi F.I. au anunţat serviciul de salvare, viaţa inculpatei şi a fiicei fiind salvate. Din conţinutul casetei, scrisorilor şi al declaraţiei victimei, A.C.M. s-a aflat, că supărată de atitudinea soţului, inculpata a dorit să curme viaţa sa şi a copiilor pe care i-a pus că consume un număr mare de pastile tranchilizante, din care apoi, a luat şi ea. Martora a arătat că şi-a dat seama după gust că nu sunt vitamine şi de aceea s-a eschivat, reuşind să nu îngurgiteze întreaga cantitate.
Inculpata s-a apărat arătând că a fost lovită în cap de soţ şi nu-şi explică sau nu-şi aminteşte nimic şi, crede că au fost intoxicaţi medicamentos de către acesta.
Desigur, probele au indicat cu certitudine vinovăţia inculpatei, susţinerile acesteia fiind evident făcute pro cauza şi neavând nici un suport probator, dimpotrivă fiind contrazise fără putinţă de tăgadă.
Mijloacele de probă administrate au fost: procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de necropsie, raportul de expertiză medico-legală al părţii vătămate, declaraţiile martorilor (în afara celor numiţi, fiind ascultaţi şi P.I. şi U.I.)
Pentru uciderea fiului şi tentativei de omor săvârşită asupra fiicei în sarcina inculpatei s-au reţinut infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen. şi 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., acte în baza cărora instanţa a condamnat-o la pedepse reduse sub minimul special, prin reţinerea circumstanţelor atenuante înscrise în dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., constând în buna comportare anterioară, starea de nefericire şi boală în care se află, suferind de tulburări de personal de tip histotonie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 350/ A din 24 mai 2001, pronunţată în dosarul penal nr. 869/2001 a decis: admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 80 din 5 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
Înlătură aplicarea art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.
Majorează de la 10 ani închisoare la 20 (douăzeci) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen. şi menţine pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.
Majorează de la 6 ani închisoare la 10 (zece) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen. şi menţine pedeapsa complimentară.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, conform art. 35 alin. (2) C. pen.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P.R.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce prevenţia pentru inculpată de la 2 august 1999 la zi.
Obligă inculpata la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 250.000 lei onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de apel a considerat că în sarcina inculpatei nu se pot reţine circumstanţe atenuante, absenţa antecedentelor penale neconducând automat la un asemenea efect, iar pedepsele sunt de o gravitate ieşită din comun, având în vedere circumstanţele reale (fiind supărată) hotărăşte suprimarea vieţii propriilor copii, se pregăteşte, pune planul în aplicare, insistă în realizarea lui (premeditare).
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2382 pronunţată în dosarul penal nr. 3712/2001 la data de 14 mai 2002 a decis;
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata P.R. împotriva deciziei penale nr. 350/ A din 24 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 80 din 5 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor calificat.
Înlătură aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de 20 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen. şi de 10 ani închisoare, aplicată pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen. (victimă P.Şt.).
Trimite cauza pentru rejudecare, numai în ce priveşte această infracţiune, la Tribunalul Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpatei.
Onorariul de avocat cuvenit apărării din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Considerentele avute în vedere au fost acelea că intenţia inculpatei a fost aceea de a-şi ucide ambii copii, supravieţuirea unuia dintre ei datorându-se unor factori externi şi independenţi de voinţa şi dorinţa inculpatei. În această situaţie încadrarea juridică corectă este şi infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav (săvârşirea asupra a 2 sau mai multe persoane), aflată în concurs cu tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Rejudecându-se cauza numai cu privire la aspectul casat, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 197 din 28 februarie 2003 pronunţată în dosarul penal nr. 3502/2002 a hotărât următoarele:
În baza art. 174 – art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpata P.R., la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 35 C. pen., contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 80 din 5 februarie 2001 pronunţată în dosarul nr. 1625/2000 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, modificată prin Decizia nr. 350/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 2382/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 36 alin. (3) C. pen., deduce prevenţia şi perioada executată de la 2 august 1999, la zi.
În baza art. 113 C. pen., obligă pe inculpată la tratament medical pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., constată că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă pe inculpată la un milion lei, cheltuieli judiciare statului din care 300.000 lei onorariul pentru avocat din oficiu va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 265/ A din 7 mai 2003 pronunţată în dosarul penal nr. 1192/2003 a confirmat sentinţa dată în rejudecarea cauzei sub aspectul casat, conform recomandării din Decizia Curţii Supreme de Justiţie, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpată.
Împotriva acestei decizii, dar cu referire la întreaga sa situaţie, inculpata a declarat recurs în termen legal, criticând soluţiile sub aspectul greşitei condamnări (aşa fiind persoana care a săvârşit omorul şi tentativa de omor), motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi în orice caz, greşita individualizare a pedepsei aplicate [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. A solicitat achitarea sau reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, cu privire numai la infracţiunea săvârşită împotriva victimei P.Şt., Curtea constată că recursul este nefondat sub ambele aspecte.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost definitiv stabilite, în discuţie cu ocazia rejudecării fiind numai corectitudinea încadrării juridice a acesteia, astfel încât primul motiv nu poate fi primit, nemaiputând fi adus în discuţie.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, de altfel corect efectuată, se aduc următoarele precizări:
Pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav (art. 176 C. pen.) este detenţiunea pe viaţă sau pedeapsa închisorii între 15 şi 25 ani.
Pedeapsa de 20 ani închisoare s-a aplicat ţinându-se seama în concret de următoarele împrejurări: victimele erau proprii copii cărora inculpata le dăruise viaţa, ce avea obligaţia, nu doar să le-o respecte (ca în general), dar chiar să le-o protejeze. Biologic mamele oferă grijă şi afecţiune indiferent de specie. Faptele comise sunt aşadar atât de grave încât forţează limita firescului;
Omorul nu s-a produs sub imperiul vreunei tulburări emoţionale puternice, de moment ci cu premeditare fiinţele împotriva cărora şi-a îndreptat agresiunea nu erau doar fii inculpatei, dar erau şi persoane care datorită vârstei trebuie ocrotiţi, neputându-se apăra singuri sau să-şi exprime voinţa proprie.
„Suferinţa” inculpatei putea genera impulsul de autodistrugere dar doar egoismul, răutatea au putut da naştere unei atât de monstruoase răzbunări.
Avându-se însă în vedere şi starea sănătăţii, starea emoţională (necontrolată), împrejurarea că inculpata a încercat să suprime nu doar viaţa copiilor, dar chiar şi pe a ei, demonstrând un mod de gândire greşit asupra vieţii, instanţele au apreciat şi respectiv menţinut o pedeapsă medie (limitele fiind detenţia pe viaţă, 15 ani închisoare).
Faţă de considerentele expuse, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), cu privire la starea de arest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.R. împotriva deciziei penale nr. 265 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 2 august 1999, până la 21 octombrie 2003.
Obligă recurenta la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4633/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4711/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
