CSJ. Decizia nr. 4837/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4837/2003
Dosar nr. 3259/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 241 din 31 martie 2003, Tribunalul Timiş, în baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I.P. la:
- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul J.M.P. la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, reţinerea şi arestul preventiv de la 18 decembrie 2002, la zi şi a menţinut starea lor de arest.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei reprezentând echivalentul valoric al telefonului, de la inculpatul J.M.P.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 16 februarie 2002 inculpaţii S.I.P. şi J.M.P. au acceptat invitaţia părţii vătămate M.M. de a-i face o vizită.
În drum spre locuinţa părţii vătămate cei doi inculpaţi au convenit ca, odată ajunşi, să-i aplice acesteia mai multe lovituri după care să o deposedeze de bunuri.
Profitând de faptul că se aflau în locuinţa părţii vătămate, inculpaţii au început să o lovească cu pumnii şi picioarele, după care au sustras 2 telefoane mobile, un aparat foto, un ceas de mână şi o haină în care se afla suma de 4.500.000 lei şi diverse acte personale.
Împotriva hotărârii pronunţată, inculpaţii au declarat apel, cu motivarea că pedepsele sunt prea mari.
Prin Decizia penală nr. 237 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate, hotărâre recurată în termen legal de inculpatul J.M.P., reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, încadrând fapta săvârşită în textele de lege corespunzătoare.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a reţinut în favoarea inculpatului o serie de circumstanţe atenuante personale legate de acesta, şi anume lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră şi starea de minoritate.
Dând eficienţa cuvenită acestor împrejurări, instanţa a aplicat o pedeapsă privativă de 3 ani şi 6 luni închisoare, cuantum care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancţiunii penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerinţele textelor de lege invocate şi s-ar aplica un tratament penal necorespunzător, pentru săvârşirea unei infracţiuni de un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive, şi constatând că din oficiu nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul J.M.P., ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 decembrie 2002, la zi.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul J.M.P., împotriva deciziei penale nr. 237 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 decembrie 2002, până la 29 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4835/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4838/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
