ICCJ. Decizia nr. 5088/2003. Penal. Strămutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5088/2003
Dosar nr. 3198/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 85 din 19 februarie 2002, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 312 alin. (2) C. pen., în art. 312 alin. (1) C. pen.
În baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
B.I. şi
G.C. la câte o pedeapsă de un an şi 3 luni închisoare fiecare.
În baza art. 71 alin. (2) şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.I. şi G.C. şi s-a computat la zi din durata pedepsei aplicată fiecărui inculpat, prin prezenta hotărâre, durata executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 11 octombrie 2001.
În baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul:
G.G. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată inculpatului G.G., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen.;
A fost atrasă atenţia inculpatului privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei conform art. 83 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.;
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.G. dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.G. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 11 octombrie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului cantitatea de 1929 gr. mercur, diferenţa de 1 gr mercur fiind folosită în procesul analizator.
S-a constatat predată cantitatea de mercur Universităţii Ovidius Constanţa, Facultatea de Fizică - Chimie, conform adresei nr. 1757 din 18 octombrie 2001.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 octombrie 2001, inculpatul G.C. s-a întâlnit în zona restaurantului D.B. de pe B-dul I.C. Brătianu din Constanţa cu inculpatul B.I., pe care îl cunoscuse în penitenciar. Din discuţiile purtate cu cei doi, a rezultat că inculpatul B.I. i-a spus inculpatului G.C. că are un client care doreşte să cumpere mercur, totodată întrebându-l dacă ştie pe cineva amator să vândă substanţa respectivă.
Imediat inculpatul G.C. s-a gândit la vărul său, inculpatul G.G., care îi spusese că are de vânzare o cantitate de mercur.
În aceste împrejurări, cei doi inculpaţi s-au deplasat împreună la locuinţa inculpatului G.G., unde s-a discutat despre modalitatea de efectuare a tranzacţiei.
Astfel, cei trei inculpaţi au stabilit să se întâlnească cu cumpărătorul în ziua de 11 octombrie 2001 pentru a-i vinde cantitatea de mercur la un preţ de 400 mărci germane /kg.
În ziua de 11 octombrie 2001, în jurul orelor 14,00, cei trei inculpaţi s-au deplasat în zona Casei de Cultură din municipiul Constanţa, inculpatul G.C. a rămas în zona parcului cu sacoşa ce conţinea mercur, iar inculpaţii B.I. şi G.G. au plecat spre restaurantul B., loc în care trebuia să se efectueze tranzacţia, aceştia fiind însă surprinşi de către organele de poliţie.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 19527 din 15 octombrie 2001, substanţa descoperită este mercur, fiind toxică pentru organismul unui om.
Întreaga cantitate de mercur ridicată de la inculpaţi, 10 flacoane, a fost predată la Universitatea Ovidius Constanţa, Facultatea de Fizică - Chimie, aşa cum rezultă din adresa nr. 1757 din 18 octombrie 2001 emisă de aceasta.
Situaţia de fapt redată şi reţinută de instanţa de fond s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor coroborate cu procesul verbal de depistare, procese-verbale de percheziţie domiciliară, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 19527 din 15 octombrie 2001 al I.P.J. Constanţa, adresa nr. 1757 din 18 octombrie 2001 a Universităţii Ovidius Constanţa, Facultatea de Fizică - Chimie, precum şi declaraţia martorului din lucrări S.S.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul G.C.
Apelul declarat de către parchet vizează nelegalitatea sentinţei pronunţate, în sensul că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie în sarcina inculpaţilor G.C. şi B.I.
Inculpatul G.C. critică soluţia pronunţată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând ca pedeapsa aplicată să o execute în folosul comunităţii.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 107/ P din 19 aprilie 2002, a admis apelul declarat de procuror şi a desfiinţat sentinţa atacată, în sensul că a reţinut la încadrările juridice date faptei în dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. pen., în ce priveşte pe inculpatul B.I., starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul G.C., starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel motivează că din fişa de cazier, rezultă că inculpatul B.I. se află în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 544/2000 a Curţii de Apel Constanţa, inculpatul a început executarea pedepsei la 3 septembrie 1999 şi a fost eliberat condiţionat la 6 aprilie 2000.
În ceea ce priveşte inculpatul G.C., în sarcina acestuia se reţine atât starea de recidivă postcondamnatorie, cât şi starea de recidivă postexecutorie raportat la sentinţa penală 1109/1998 a Judecătoriei Constanţa şi la sentinţa 1857/1996 a Judecătoriei Constanţa.
Referitor la apelul declarat de inculpatul G.C. se arată că este nefondat, întrucât instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate, cuantumul pedepsei reflectând gravitatea faptei comisă, datele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs, formulând trei motive de casare.
Prin primul motiv de casare, procurorul critică Decizia atacată pentru nelegalitate cu privire la inculpaţii B.I. şi G.C., susţinând că instanţa de apel a omis să se pronunţe, aşa cum o obliga dispoziţiile art. 61 C. pen., asupra nereţinerii sau revocării liberării condiţionate de care aceştia au beneficiat, primul la data de 6 iunie 2001, când a fost liberat din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 554/2000 şi cel de al doilea la data de 22 noiembrie 2000, când a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1107/1998.
Motivul invocat este întemeiat.
Într-adevăr din fişele de cazier judiciar rezultă că s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului B.I. din executarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 554/2000, pentru furt calificat, considerat de instanţa de apel prim termen al stării de recidivă postcondamnatorie la data de 6 iunie 2001, rămânând neexecutat un rest de 8 luni şi 27 zile şi a inculpatului G.C. din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1109/1998 a Judecătoriei Constanţa pentru infracţiunea de furt calificat, considerată de instanţa de apel prim termen al stării de recidivă postcondamnatorie la data de 22 noiembrie 2000, rămânând de executat un rest de 461 zile.
Din actele dosarului rezultă că inculpaţii au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lor în prezenta cauză, în perioada liberării condiţionate, respectiv la 11 octombrie 2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 C. pen., dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea ei.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 61 C. pen., rezultă că instanţa este obligată să hotărască asupra liberării condiţionate; ceea ce este facultativ pentru instanţă este menţinerea sau revocarea liberării condiţionate. Instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la acest aspect, chiar dacă a ajuns la concluzia că nu este cazul a dispune revocarea şi să arate în considerentele hotărârii, motivele care au stat la baza acestei soluţii.
Instanţa de apel, constatând că inculpaţii au săvârşit o nouă infracţiune intenţionată la data de 11 octombrie 2001, când se aflau în situaţia de liberaţi condiţionaţi, ţinând seama de gravitatea acesteia, trebuia să dispună menţinerea liberării condiţionate.
Cum însă instanţa de apel a omis să se pronunţe motivat, cu privire la exercitarea facultăţii ce o avea, respectiv pentru menţinerea liberării condiţionate, fie pentru revocare, a pronunţat o soluţie nelegală, a cărei casare se impune.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, procurorul critică hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate cu privire la inculpatul B.I., susţinând că acesta a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, în raport de alte două condamnări suferite prin sentinţele penale nr. 1294/1996 şi nr. 3870/1997 ale Judecătoriei Constanţa, astfel că instanţele în mod greşit nu au aplicat în cauză prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Si acest motiv este întemeiat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Pe de altă parte, art. 38 alin. (2) din acelaşi cod, prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Din examinarea fişei de cazier judiciar a inculpatului B.I. rezultă că acesta are în antecedentele sale, în afară de condamnarea de 2 ani şi 6 luni închisoare, încă două condamnări la pedepse cu închisoare, una de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru furt calificat prin sentinţa penală nr. 1294/19996 a Judecătoriei Constanţa şi alta de 2 ani şi 4 luni închisoare, tot pentru furt calificat prin sentinţa penală nr. 3870/1997 a aceleiaşi instanţe; se mai constată că prin sentinţa penală nr. 407/1999 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus contopirea pedepselor sus-menţionate în pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi că numitul a început executarea acestei pedepse la 29 septembrie 1995, iar la data de 9 octombrie 1998 a fost liberat condiţionat, în baza art. 59 C. pen., astfel că, în temeiul art. 61 C. pen., pedeapsa se consideră executată la data de 29 martie 2000.
Pe de altă parte, conform art. 135 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, termenul de reabilitarea al acestei condamnări este de 6 ani şi 3 luni (4 ani + ½ din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare) şi, calculat de la data executării pedepsei (29 martie 2000), se împlineşte la 29 iunie 2006.
Aşa fiind, întrucât infracţiunea dedusă în prezent judecăţii a fost săvârşită la 9 octombrie 2001, înainte de împlinirea termenului de reabilitare a pedepsei anterioare, instanţele trebuiau să reţină în sarcina inculpatului şi starea de recidivă postexecutorie.
Neprocedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală din acest punct de vedere.
Prin ultimul motiv de casare, procurorul critică hotărârile pentru netemeinicie cu privire la pedepsele ce au fost aplicate, considerând că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante şi nici suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului G.G.
Motivul invocat nu este întemeiat.
Faţă de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de sinceritatea inculpaţilor şi de datele lor personale, instanţele în mod corect au constatat circumstanţe în favoarea lor, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pedepsele pronunţate fiind just individualizate. Pe cale de consecinţă, cererea procurorului de a se înlătura dispoziţiile art. 74 C. pen., nu este întemeiată.
Pe de altă parte, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei se justifică, avându-se în vedere că inculpatul G.G. nu are antecedente penale, a manifestat sinceritate şi regret pentru fapta comisă, şi că este încadrat în muncă, fiind caracterizat pozitiv.
În consecinţă, urmează a se admite recursul parchetului, a se casa Decizia atacată cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen., referitor la inculpaţii B.I. şi G.C. şi la neaplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul B.I. şi a hotărî potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 107/ P din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii B.I. şi G.C.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 85 din 19 februarie 2002 a Tribunalului Constanţanumai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen., referitor la inculpaţii B.I. şi G.C. şi la neaplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul B.I.
Pentru inculpatul B.I., menţine măsura liberării condiţionate a executării pedepsei aplicate acestuia prin Decizia penală nr. 554/2000 a Curţii de Apel Constanţa şi aplică dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru inculpatul G.C., menţine liberarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestuia prin sentinţa penală nr. 1109/1998 a Judecătoriei Constanţa.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Onorariile de avocat în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5085/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5089/2003. Penal → |
|---|
