ICCJ. Decizia nr. 5154/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5154/2003
Dosar nr. 921/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 486 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii C.T. şi L.V., la câte un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., şi la câte o lună închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) şi art. 99 şi următoarele C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, dispunându-se ca fiecare inculpat să execute câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor deducându-se din pedepsele aplicate durata arestului preventiv din 30 iunie 2002 la zi pentru ambii inculpaţi, constatându-se prejudiciul recuperat integral.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 29 iunie 2002, în jurul orei 23,00, partea vătămată G.T.V., în vârstă de 26 de ani şi având deficienţe de vedere, se deplasa pe str. 1 Mai din localitatea Dej, jud. Cluj.
La un moment dat, partea vătămată a fost acostată de cei doi inculpaţi care i-au cerut să le spună cât e ceasul. Partea vătămată s-a oprit, moment în care inculpaţii i-au cerut nişte bani. La răspunsul părţii vătămate că nu are bani, inculpatul C.T. a prins-o de mână şi i-a luat ceasul, după care ambii inculpaţi au imobilizat partea vătămată şi au controlat-o prin buzunare pentru a-i sustrage banii. După ce s-au convins că partea vătămată nu are bani, inculpatul L.V. a lovit partea vătămată cu palma peste ceafă, iar apoi ambii inculpaţi au fugit.
Partea vătămată a sesizat de îndată organele de poliţie care, în jurul orei 24,30, au depistat inculpaţii în zona centrală a municipiului Dej.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desfiinţarea sentinţei în latura penală şi aplicarea unor pedepse mai mari prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., reţinute în favoarea inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 8 din 21 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 486/2002 a Tribunalului Cluj pe care o desfiinţează, în latura penală, cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante şi judecând în aceste limite:
A condamnat pe inculpaţii C.T. şi L.V. deţinuţi în Penitenciarul Gherla, la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, fiecare, pentru comiterea infracţiunilor de: tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi la câte 6 luni închisoare, fiecare, pentru comiterea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpaţii, să execute fiecare, câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.V., car prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei penale a instanţei de fond.
Recursul este fondat, dar numai în ceea ce priveşte incidenţa Legii nr. 543/2002 referitor la graţierea unor pedepse.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel ţinând corect seama de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
De altfel, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, sub aspectul cuantumului ei, era în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Se constată că recursul este admisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, coroborat cu art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 18/2003 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani închisoare, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Aşadar, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi în consecinţă, urmează a se constata că pedepsele de 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor L.V. şi C.T. stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., sunt graţiate.
Pentru aceste considerente şi constatând că din oficiu nu subzistă alte motive de casare, Curtea urmează a admite recursul inculpatului L.V. şi a se dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 8 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Extinde efectele recursului acestuia şi faţă de inculpatul C.T.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea graţierii pedepselor de câte 6 luni, aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 293 C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedepsele rezultante în pedepsele componente.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate inculpaţilor L.V. şi C.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen., inculpaţii urmând să execute pedepsele de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 30 iunie 2002 la 12 noiembrie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4153/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5155/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
