ICCJ. Decizia nr. 5365/2003. Penal. Art.198 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5365/2003
Dosar nr. 1418/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 887 din 27 mai 2002 Judecătoria Oradea a condamnat pe inculpatul S.E.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 2 aprilie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată C.V.F., asistată de mama sa C.D., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În fapt, s-a reţinut în esenţă că, la 24 martie 2002, în jurul orelor 22,00, inculpatul a avut un act sexual cu partea vătămată, deşi ştia că nu împlinise vârsta de 15 ani.
Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea au respins apelul şi recursul declarate de inculpat prin deciziile penale nr. 472/ A din 27 septembrie 2002 şi respectiv 835/ R din 12 noiembrie 2002.
Împotriva celor trei hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, invocând dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 71 teza I C. proc. pen. şi susţinând că hotărârile sunt contrare legii, sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Din fişa de cazier a inculpatului şi din dosarul nr. 11546/1999 al Judecătoriei Oradea rezultă că, prin sentinţa penală nr. 153 din 24 ianuarie 2000 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare la 4 februarie 2000, acesta a fost condamnat pentru săvârşirea în minorat a mai multor infracţiuni de furt calificat, respectiv complicitate la această infracţiune, la o pedeapsă rezultantă de un an şi 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 81 şi art. 110 C. pen.
Având în vedere că inculpatul a săvârşit cu intenţie fapta dedusă judecăţii la data de 24 martie 2002, deci în cursul termenului de încercare corespunzător pedepsei aplicate anterior, care se împlinea la 4 februarie 2003, instanţa de fond trebuia să aplice dispoziţiile art. 83 alin. (1) C. pen., să revoce suspendarea condiţionată şi să dispună executarea în întregime a pedepsei de un an şi 10 luni închisoare, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În speţă, din actele dosarului rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei de 2 ani închisoare la 2 aprilie 2002 şi a fost liberat la 4 februarie 2003, pedeapsa fiind graţiată, conform OUG nr. 18 din 2 aprilie 2003.
Pentru considerentele expuse, conform art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul în anulare şi se vor casa hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, pedeapsă care se va executa în întregime în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va constata că din pedeapsa de 2 ani închisoare inculpatul a executat perioada de la 2 aprilie 2002, până la 4 aprilie 2003, restul de pedeapsă fiind graţiat.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 887 din 27 mai 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 472/ A din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Bihor şi deciziei penale nr. 835/ R din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul S.E.E.
Casează hotărârile atacate cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 153 din 24 ianuarie 2000 a Judecătoriei Oradea, pedeapsă ce va fi executată în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 2 aprilie 2002, la 4 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen.;... | ICCJ. Decizia nr. 537/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
