ICCJ. Decizia nr. 537/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 537
Dosar nr.5488/2003
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursuluide faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 22 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 5227/2003 alTribunalului Sibiu,prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin.(1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul C.I.M. a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin. 2 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă începând cu 28.04.2003.
În baza art.118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat coasa corp delict înregistrată la poz. 37/2003 în registrul de corpuri delicte.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai mult de 30 de zile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000lei cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezintă onorariile pentru avocaţii dinoficiu.
A fost obligat inculpatul să plătească soţiei victimei3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre , tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul întreţinea relaţii de concubinaj cu fiica victimei V.N.
În ziua de 27.04.2003, inculpatul, după ce băuse la familia victimei, s-a deplasat la domiciliu împreună cu concubina, între ai având loc o ceartă, ca urmare a acestuiincident,familia victimei a fost alertată şi victima împreună cu alţi membrii de familie au ieşit în stradă, pentru a vedea ce se întâmplă. În aceste împrejurări, inculpatul a lovit cu o coasă pe partea vătămată V.I., cauzându-i moartea. După concluziile raportului de autopsie, reiese că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi penetranteintratoracică, cu lezare de numeroase organe interne.
Împotriva caestei sentinţe penale, inculpatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care, urmarereaprecierii circumstanţelor atenuante personale, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că este tânăr, are doar 22 de ani şi este tatăl unui copil, iar fapta a săvârşit-o pentru a-şi apăra tatăl împotriva acţiunii victimei.
Curtea de Apel analizând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată că aceasta este legală şi temeinică , apelul inculpatului fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, ce se bazează pe probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a acesteia în dispozţiile art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) este legală.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârşit fapta în timp ce se afla în stare de ebrietate, fără să fie ameninţat în nici un fel de victimă sau familia acestuia, iar la locul săvârşirii infracţiunii nimeni nu a văzut vreun topor la victimă sau la alte persoane, afirmaţia ameninţării cu toporul aparţinând inculpatului şinu are acoperire în realitate.
S-a mai reţinut că, pedeapsa aplicată inculpatului este legalşi temeinic individualizată, instanţa respectând criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinândseama delimitele speciale ale pedepsei prevăzute de art. 175 alin. (1) C. pen. (15-25 ani închisoare) , de gradul de pericol social alinfracţiunii săvârşite şi al autorului acesteia, precum şi de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul este tânăr şi că are un copil de crescut nu constituie motive de casare care să justifice reducerea pedepsei aplicate, mai ales că aceasta se situează foarte aproape de limita minimă specială şi sub media pedepsei prevăzute de art. 175 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivul invocat şi dinoficiu, constată că recursul este nefondat întrucât la individualizarea pedepsei instanţele au dat eficienţa cuvenită tuturorcriteriilor prevăzute în dispoziţiileart. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune.
Inculpatul este recidivistiar pedeapsa aplicată se situeazăcătre limita minimă specială prevăzută de legepentru această faptă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr.391 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 aprilie 2003 până la 29 ianuarie 2004.
Obligă recurentulla 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5365/2003. Penal. Art.198 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5395/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
