ICCJ. Decizia nr. 1054/2004. Penal. Art.214 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1054/2004
Dosar nr. 3504/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3234 din 16 decembrie 2002, Judecătoria Ploieşti l-a condamnat pe inculpatul G.I., în baza dispoziţiilor art. 214 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 din acelaşi cod, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Sub aspectul soluţionării laturii civile, a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 56.054.462 lei despăgubiri, către partea civilă Asociaţia de locatari, a cărui administrator a fost.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în perioada martie 2000 – 25 aprilie 2002, inculpatul şi-a însuşit din gestiunea administrată diverse sume de bani, cauzând un prejudiciu de 56.054.462 lei.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
În temeiul dispoziţiilor art. 409, raportat la art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, împotriva acestei sentinţe, pe considerentul că, faptei deduse judecăţii i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea de gestiune frauduloasă, în loc de delapidare.
S-a motivat în esenţă că, în raport de dispoziţiile art. 2151 şi respectiv art. 147 şi art. 145 alin. (2) C. pen., fapta inculpatului care în calitate de administrator la asociaţia de locatari menţionată, şi-a însuşit din sumele de bani pe care le gestiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen., fiind circumscrisă modalităţilor normative ale elementului material al acestei infracţiuni, impunându-se în consecinţă admiterea recursului în anulare declarat, casarea hotărârii pronunţate şi pe fond schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului potrivit limitelor de pedeapsă ale textului de lege menţionat.
Recursul în anulare este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, instanţa supremă reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2151 C. pen., „însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepseşte cu închisoarea".
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (2) C. pen., definesc noţiunea de funcţionar public, ca fiind orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi din cele la care se referă art. 145; prin „funcţionar" înţelegându-se atât persoana menţionată anterior, cât şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în alineatul precedent.
În concluzie, are calitatea de funcţionar atât persoana care îşi exercită atribuţiile în serviciul unei unităţi din cele prevăzute de art. 145 C. pen., cât şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice de interes public decât cele la care se referă art. 145 C. pen.
Or, în raport de dispoziţiile art. 34 lit. a) din Legea nr. 114/1996, persoana care îndeplineşte funcţia de administrator al blocului are ca principală obligaţie gestionarea bunurilor şi fondurilor băneşti ale asociaţiei, atribuţie ce constă în primirea, păstrarea şi eliberarea bunurilor asociaţiei, efectuând operaţii faptice şi scriptice de luare în primire şi scoatere din gestiune a acestora.
Aşa fiind, fapta inculpatului G.I. care în calitate de administrator al asociaţiei de locatari, în perioada martie 2000 – 25 aprilie 2002 a sustras suma de 56.054.462 lei, din banii asociaţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, iar nu aceea de gestiune frauduloasă, cum greşit a reţinut instanţa, întrucât acesta, în calitatea pe care a avut-o şi-a exercitat atribuţia de gestionare a banilor asociaţiei, potrivit cerinţelor dispoziţiilor art. 2151 C. pen., iar nu aceea de conservare sau administrare, în sensul prevăzut de art. 214 C. pen.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. pen., admite recursul în anulare declarat, casează hotărârea atacată, iar pe fond, schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi-l condamnă pe inculpat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 3234 din 16 decembrie 2002 a Judecătoriei Ploieşti, privind pe inculpatul G.I.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul G.I.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., şi îl condamnă pe inculpat la 10 luni închisoare.
Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 10 luni.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1058/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
