ICCJ. Decizia nr. 1058/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1058/2004
Dosar nr. 132/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 599 din 30 octombrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul G.A., în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut măsura arestării preventive şi s-a prelungit începând cu data pronunţării hotărârii, respectiv 30 octombrie până la 28 noiembrie 2003.
În baza art. 175 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 23 mai 2003 până la zi.
S-a constatat că reprezentantul legal al părţii civile nu a formulat pretenţii civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 15 milioane lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Din anul 1994, inculpatul G.A. a fost căsătorit cu victima G.C.F. şi au împreună un copil în vârstă de 7 ani, G.B.A.
De aproximativ patru ani, între cei doi soţi au apărut stări conflictuale legate, în special, de consumul de alcool al victimei G.C.F. Pentru faptul că soţia sa consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, iar atunci când nu avea bani vindea diverse bunuri din locuinţă pentru a-şi procura băuturi alcoolice, inculpatul şi-a bătut soţia de mai multe ori, pentru acest fapt, fiind sancţionat contravenţional de către organele de poliţie.
În după amiaza zilei de 22 mai 2003, victima, pentru a-şi procura băuturi alcoolice, a vândut trei scaune din locuinţă, iar seara, când inculpatul a sosit acasă şi a constatat acest lucru, şi-a bătut soţia, aplicându-i în mai multe reprize lovituri cu pumnii şi picioarele, la nivelul capului şi corpului.
În dimineaţa zilei de 23 mai 2003, când inculpatul a vrut să meargă la serviciu, a constatat că soţia sa este într-o stare gravă şi nu poate comunica cu ea, motiv pentru care şi-a anunţat colegul de serviciu, martorul D.A., că nu poate merge la serviciu, deoarece soţia sa „suflă, dar trag de ea şi nu se trezeşte". La sugestia martorului de a anunţa salvarea, inculpatul i-a spus că îi este frică să cheme salvarea, deoarece a bătut-o în noaptea precedentă.
În jurul prânzului, inculpatul a apelat la vecina sa, martora C.V., pentru a o examina pe soţia sa, întrucât martora are unele cunoştinţe medicale, deoarece cu ani în urmă, a fost cadru medical. Martora constatând că victima se află în comă i-a solicitat inculpatului să cheme salvarea.
Personalul de la salvare care s-a prezentat la faţa locului a constatat decesul victimei.
Martorele D.M. şi M.S., vecine cu inculpatul, au arătat că în seara zilei de 22 mai 2003, după orele 22,00, acasă la familia G. a izbucnit un scandal care a durat mai mult de două ore, timp în care au auzit mai multe bufnituri, plânsete ale victimei şi ţipete ale acesteia, strigând la soţul ei „nu mai da".
Inculpatul G.A. a recunoscut că în noaptea de 22 mai 2003 şi-a bătut soţia, declarând că fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, ajungând acasă şi văzând că soţia sa este în stare de ebrietate, iar din casă lipseau trei scaune pe care aceasta le-a vândut pentru a-şi procura băuturi alcoolice, s-a enervat foarte tare, şi-a pierdut controlul şi a lovit victima, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, la nivelul capului şi abdomenului.
În raportul de constatare medico-legal, la examenul extern, au fost descrise 38 de leziuni găsite pe corpul victimei. La examenul intern, pct. 3 toracele, s-a menţionat că victima a prezentat fractura coastei VIII stg. Parasternal. În raport s-a menţionat că moartea victimei G.C.F. a fost violentă, ea s-a datorat leziunilor meningo-cerebrale şi a unui şoc traumatic, consecutive unui politraumatism. Leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri active repetate cu şi de corpuri dure. Între leziunile traumatice şi deces există raport de cauzalitate directă, necondiţionată.
Audiat fiind de către instanţă, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe victimă în seara respectivă, însă a apreciat că loviturile pe care i le-a aplicat nu au putut duce la decesul acesteia. Astfel, pe de o parte a arătat că după ce a lovit-o, aceasta nu a avut nici o problemă, ba mai mult la un moment dat a ieşit din apartament şi nu ştie la ce oră s-a întors, aspect nedovedit cu nici o probă administrată în cauză, iar pe de altă parte că victima şi-ar fi produs singură o serie de leziuni, întrucât atunci când era în stare de ebrietate obişnuia să se lovească de obiectele de mobilier din casă, precum şi de tocurile uşilor.
În acest sens, s-a solicitat de către apărătorul inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale în cauză care să stabilească dacă se poate face o distincţie între leziunile produse în mod cert prin lovire şi cele produse prin autolovirea victimei de un plan dur, care dintre ele au fost de o gravitate mai mare, şi care dintre ele au produs hemoragia cerebrală ce a dus în final la decesul victimei.
Raportat la probele existente în cauză şi în special la concluziile raportului de constatare medico-legală, instanţa a respins această cerere ca neconcludentă. Astfel, din declaraţiile martorelor C.V. şi B.A. audiate de instanţă, rezultă că într-adevăr victima când se afla în stare de ebrietate obişnuia să se lovească cu capul de diferite obiecte de mobilier sau de tocurile uşilor. Însă, printre leziunile suferite de victimă în acea seară şi descrise în raportul de constatare medico-legală se numără şi „hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană şi contuzie cerebrală", acestea la nivelul capului, precum şi fractura coastei VIII stâng parasternal, cu infiltrat sangvin adiacent, aceasta la nivelul toracelui; practic victima prezenta echimoze, hematoame, excoriaţii şi plăgi contuze la nivelul capului, trunchiului şi membrelor, suferind un şoc traumatic, consecutiv unui politraumatism care s-a apreciat că nu se putea produce prin autolovirea victimei.
La dozarea şi individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol deosebit de ridicat al faptei comise, precum şi persoana inculpatului, care a avut o atitudine cooperantă de-a lungul procesului, şi nu posedă antecedente penale, fiind reabilitat faţă de o condamnare anterioară.
De asemenea, instanţa a reţinut în favoarea acestuia şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., apreciind că inculpatul a comis prezenta infracţiune într-o stare de puternică tulburare provocată de atitudinea victimei.
Astfel, conform art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. De asemenea, prin „acţiune ilicită gravă", în sensul acestui articol, nu trebuie să se înţeleagă numai o faptă ce ar cădea sub incidenţa legii penale, ci şi o altă acţiune ilicită susceptibilă să producă o puternică stare de tulburare, de surescitare nervoasă.
Din aceste dispoziţii rezultă că starea de provocare nu se prezumă, pentru reţinerea ei fiind necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracţiunii pe baza tuturor probelor administrate şi a împrejurărilor în care s-au săvârşit faptele.
În cauza de faţă, pe lângă ceea ce s-a întâmplat în seara comiterii faptei, respectiv că ajungând acasă a constatat că victima vânduse nişte scaune din apartament pentru a-şi procura băuturi alcoolice, aspect ce a declanşat comportamentul agresiv al inculpatului, s-a apreciat că această provocare din partea victimei s-a acumulat în timp, prin atitudinea avută de aceasta, atât faţă de inculpat şi faţă de traiul lor comun, cât mai ales faţă de copilul acestora, minorul G.B.A., care din probele dosarului rezultă că a fost neglijat cu totul de către mama sa.
În acest context, starea de tulburare caracteristică circumstanţei atenuante a provocării a constat în reacţia psihică produsă inculpatului de actul provocator al victimei, care a existat atât în momentul săvârşirii infracţiunii, cât şi în momentele premergătoare, mergând cu mult timp anterior comiterii faptei. S-a apreciat că, în principiu, trecerea unui interval de timp de la săvârşirea acţiunii provocatoare şi până la comiterea infracţiunii, nu exclude existenţa provocării, dacă în momentul săvârşirii infracţiunii inculpatul se afla încă sub stăpânirea unei tulburări determinată de actul provocator, situaţie ce se regăseşte şi în speţa de faţă.
Prin urmare, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare, considerând că aceasta va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.
Împotriva hotărârii pronunţate în cauză a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj precum şi inculpatul G.A.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj solicită admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei şi judecând cauza, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege şi la pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi fără reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în speţă nefiind întrunite cumulativ cerinţele acestui text de lege.
Conduita victimei nu justifică acţiunea inculpatului.
Inculpatul prin apelul declarat solicită în esenţă admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi judecând cauza a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă, arătând că inculpatul deşi a recunoscut că a lovit victima susţine că nu există legătură de cauzalitate între activitatea acestuia şi decesul victimei.
În subsidiar dacă se va reţine vinovăţia inculpatului, solicită ca reţinând circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a i se reduce pedeapsa până la limita minimului general.
Prin Decizia penală nr. 294 din 18 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, desfiinţând sentinţa atacată cu privire la greşita reţinere în favoarea inculpatului G.A. a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi cu privire la pedeapsa ce se execută şi, judecând în aceste limite, a dispus condamnarea inculpatului G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 23 mai 2003.
A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A obligat pe inculpat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal, trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru soluţionarea fondului cauzei, iar, în subsidiar, menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.
Astfel, probatoriul administrat în cauză şi anume: proces-verbal de consemnare a denunţului oral; proces verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşa foto; actul de constatare a decesului, raportul de constatare medico-legală nr. 2470/III/276 din 16.VI.2003; declaraţiile martorilor, raportul sectoristului; declaraţiile inculpatului; proces verbal de prezentare a materialului, dovedesc că fapta inculpatului G.A. constând în aceea că, în noaptea de 22 mai 2003, şi-a bătut soţia, victima G.C.F., aplicându-i acesteia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele la nivelul capului şi corpului, cauzându-i leziuni meningo-cerebrale (hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană şi contuzie cerebrală) şi un şoc traumatic, consecutive unui politraumatism, leziuni în urma cărora victima a decedat în data de 23 mai 2003, astfel cum a fost descrisă în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Cât priveşte solicitarea de a se efectua o expertiză medico-legală care să stabilească dacă se poate face distincţie între leziunile produse în mod cert prin lovire şi cele produse prin autolovirea victimei, se apreciază că, în mod corect, instanţele de fond şi apel au respins această solicitare întrucât, din probele existente la dosar şi, mai ales, din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă că victima prezenta leziuni care nu se puteau produce prin autolovirea victimei.
Aşa încât, acest aspect fiind clarificat, nu se impune primirea motivului de recurs care vizează trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a se soluţiona fondul cauzei.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prin care inculpatul solicită menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, se constată că nu se impune a fi primit nici acest motiv de recurs.
Examinând dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., în raport de situaţia de fapt reţinută în baza probatoriului administrat, se constată că, în speţă, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile cerute pentru aplicarea textului de lege susmenţionat.
Astfel, victima prin acţiunea sa, nu a adus o atingere gravă demnităţii inculpatului şi nici nu a putut provoca acestuia o stare de puternică tulburare sau emoţie, acţiune care să fi determinat inculpatul la o reacţie aşa de violentă.
Astfel, instanţa de apel, în mod just, a înlăturat prevederile art. 73 lit. b) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului, întrucât, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru aplicarea circumstanţei atenuante a provocării.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al infracţiunii comise, condiţiile concrete în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului (15-25 ani), cât şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului (a avut o atitudine procesuală cooperantă, nu este cunoscut cu antecedente penale), aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 294 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 23 mai 2003 până la 24 februarie 2004.
Obligă inculpatul la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1054/2004. Penal. Art.214 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1059/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs → |
|---|
