ICCJ. Decizia nr. 1176/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1176/2004
Dosar nr. 361/2004
Şedinţa publică din 27 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 405 din 5 octombrie 2003 a Tribunalului Braşov a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu reţinerea de circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul P.C., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, parte vătămată fiind A.A.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat tot la 4 ani închisoare, parte vătămată fiind G.A.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute o singură pedeapsă dintre cele stabilite şi anume cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa, a dedus din pedeapsa aplicată conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada reţinerii şi arestării preventive, începând din 15 iunie 2003, la zi.
În baza art. 160c C. proc. pen., a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând din data de 7 octombrie 2003 şi până la 5 noiembrie 2003, inclusiv.
Instanţa a constatat că, în cauză, prejudiciul este acoperit prin restituire, iar părţile vătămate A.A. şi G.A. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 15 iunie 2003, inculpatul se afla în Piaţa Sfatului din municipiul Braşov, împreună cu martorii Z.P. şi L.M.
Inculpatul, în vârstă de 22 ani, a observat pe bancă un grup de 4 tineri şi s-a îndreptat spre ei fără a le comunica însoţitorilor săi, care este intenţia sa. Inculpatul a afirmat apoi faţă de aceştia, că, dacă nu îi dau banii pe care ei îi au, îi taie cu o baionetă (obiect pe care nu-l avea la el).
Partea vătămată A.A., în vârstă de 18 ani, i-a dat, de teamă, suma de 6.000 lei. Apoi, inculpatul s-a aşezat pe o bancă lângă partea vătămată G.A., şi acesta în vârstă de 18 ani, l-a prins de gât ameninţător, cu antebraţul şi i-a cerut ceasul de la mână.
De teamă, partea vătămată i-a dat obiectul cerut.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul solicitând reţinerea unor largi circumstanţe atenuante şi aplicarea unei pedepse reduse.
Prin Decizia penală nr. 330/ Ap din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 405 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Braşov pe care instanţa de control judiciar a desfiinţat-o, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei stabilite inculpatului şi a pedepsei finale aplicate.
Rejudecând în aceste limite, instanţa de apel a redus de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului P.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., parte vătămată fiind A.A.
Instanţa de apel a redus, de asemenea, de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., parte vătămată G.A.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Instanţa de apel a menţinut, în continuare, starea de arest a inculpatului şi a dedus arestarea, la zi.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, constând în aceea că pedeapsa aplicată inculpatului este, în raport de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, necorespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului pedepsei cuprins în art. 52 C. pen.
Recursul parchetului este întemeiat.
În sarcina inculpatului s-au reţinut două infracţiuni de tâlhărie comise în loc public împotriva unor tineri, infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat şi care aduc atingere unor relaţii sociale complexe, patrimoniale şi privind integritatea fizică a persoanei.
Pe de altă parte, deşi într-adevăr, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptelor, instanţa de apel a greşit, atunci când a redus pedepsele stabilite de instanţa de fond inculpatului, pedepse ce erau corespunzătoare nu numai gradului de pericol social al faptelor dar şi al inculpatului şi împrejurărilor în care acesta a acţionat.
Apreciind asupra criticii formulate asupra deciziei, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, se constată că reducerea pedepsei aplicate inculpatului la numai 2 ani şi 6 luni închisoare este greşită, nefiind de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În raport cu cele arătate, Curtea va constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov este întemeiat şi că va trebui admis, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casând Decizia penală atacată şi menţinând sentinţa primei instanţe.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii apărării din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 330/ Ap din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul P.C.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 405 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2003 la 27 februarie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1181/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
