ICCJ. Decizia nr. 1173/2004. Penal. 174 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1173/2004
Dosar nr. 145/2004
Şedinţa publică din 27 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 481 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul S.C.A. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1495 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca el să execute 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată D.M. nu a exercitat acţiunea civilă în procesul penal.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt.
În seara de 27 martie 2003, în jurul orei 20,00, S.C.A. a fost invitat de D.C., la domiciliul acestuia, pentru a consuma băuturi alcoolice.
În jurul orei 2,00, D.C. a fost obligat de inculpatul S.C.A. să meargă la domiciliul acestuia, pentru a continua cheful. Pe drum, D.C. i-a spus inculpatului că soţia nu îi este fidelă şi chiar a avut relaţii intime cu ea. Inculpatul nul-a crezut, dar D.C. s-a jurat pe copiii săi că este adevărat ce i-a spus.
Inculpatul, cuprins de furie, a intrat în casă şi a început să o bată pe soţia sa. După el în casă a intrat şi D.C., inculpatul luându-l la bătaie.
S.M., soţia inculpatului, a reuşit să fugă din casă, ducându-se la fratele său în comuna Podenii Noi.
După ce inculpatul a bătut pe D.C., a ieşit în Curte să-şi caute soţia.
Revenind acasă, inculpatul a găsit pe D.C. căzut între pat şi sobă.
Pentru a simula că l-a surprins la soţia sa, inculpatul i-a pus victimei o pernă sub cap, i-a tras în jos pantalonii şi a acoperit-o cu un preş. Inculpatul a adus apoi pe tatăl său, căruia i-a arătat victima, spunându-i că a găsit-o la soţia sa.
După aceasta, inculpatul a plecat la câţiva vecini să-şi caute soţia, dar nu a găsit-o.
Între timp victima, revenindu-şi, a ieşit din casă şi a aşteptat pe inculpat, după colţul unei magazii, cu un scaun în mână.
Când inculpatul a intrat în curte, victima i-a ieşit în faţă, cu intenţia de a-l lovi cu scaunul, ce îl avea în mână.
Inculpatul a deposedat victima de scaun, a lovit-o cu pumnii şi picioarele, apoi cu scaunul a lovit-o, de mai multe ori, în cap, până ce a doborât-o. Victima a fost dusă într-un coteţ de păsări, unde inculpatul a lăsat-o.
A doua zi, în jurul orei 9,00, inculpatul s-a dus la coteţ, constatând că D.C. este decedat.
Pentru a ascunde omorul, inculpatul, în noaptea următoare a îngropat victima, la circa 100 m de casă, pe fundul pârâului Cricov.
Au fost sesizate organele de poliţie în legătură cu dispariţia lui D.C., acesta fiind găsit de către fiul său şi rudele apropiate, îngropat pe prundul râului.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural compresiv, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană şi contuzie cerebrală, asociat cu un traumatism regiunea cervicală anterioară, cu infiltrate sanguine perilaringiene şi fractura coarne mici os hioid.
S-a reţinut că inculpatul a comis fapta în contextul unei tulburări puternice, provocate de atitudinea şi susţinerile victimei privind fidelitatea soţiei inculpatului şi, de asemenea, că a fost provocat atunci când a luat scaunul şi l-a aşteptat pe inculpat, încercând să-l lovească.
Prin Decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.C.A., cu motivarea că prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată D.M., care, oral, a solicitat majorarea pedepsei aplicate în cauză şi inculpatul care, prin apărător, a cerut reducerea pedepsei.
Examinându-se actele dosarului, se constată că prima instanţă şi cea de control judiciar au reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, o situaţie de fapt corectă, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta săvârşită de inculpat.
Înalta Curte, apreciază că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.C.A., au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise şi la circumstanţele atenuante favorabile inculpatului, precum şi la datele care caracterizează persoana acestuia, ca unul ce în antecedente a mai fost condamnat.
Ca atare, în mod corect, s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, nu poate fi apreciată ca severă, ea constituind un minim necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.
Recursul declarat de partea vătămată D.M. este inadmisibil, deoarece aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal conform art. 76 alin. (2) C. proc. pen. Ca atare, neavând calitate procesuală, sus-numita nu putea uza nici de calea de atac a recursului (art. 3852, raportat la art. 362 C. proc. pen.), mai ales că ea nu a folosit calea de atac a apelului (art. 3851 alin. final C. proc. pen.) şi nu a solicitat decât majorarea pedepsei aplicate inculpatului, neavând pretenţii materiale.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinite cerinţele motivelor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.A. şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată D.M.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe ambii recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva deciziei penale nr. 557 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea preventivă de o zi de la 9 la 10 noiembrie 2000 şi arestarea preventivă de la 12 aprilie 2003 la 27 februarie 2004.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată D.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1172/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1174/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
