ICCJ. Decizia nr. 1284/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1284/2004
Dosar nr. 4796/2003
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 17 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4052/2003 a fost condamnat inculpatul B.I., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată I.M.S.;
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată D.G.;
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată V.G.;
art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată I.C.;
art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată I.A.;
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată M.N.;
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată N.A.;
art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată B.A., faptă din septembrie 2001;
art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată S.A.;
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată B.A., faptă din septembrie 2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare.
Pedeapsa de executat: 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 24 ianuarie 2003, la zi.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a luat act că părţile vătămate I.A., I.C., N.A., V.G., D.G., B.A., S.A., cât şi partea vătămată M.N., nu au pretenţii civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea civilă I.M.S.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 13.000 Euro şi 3.200 lire englezeşti.
Se menţionează că dezbaterea în fond a apelurilor a avut loc în şedinţă secretă, la cererea părţii vătămate I.M.S., făcută în condiţiile art. 25 din Legea nr. 678/2001 în care se prevede că la judecarea acestor infracţiuni, la cererea părţii vătămate, instanţa poate declara şedinţa secretă.
Cum în cauză figurează şi două minore ca părţi vătămate, instanţa a declarat şedinţa secretă, având în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 678/2001 în care se arată că şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 13, nu sunt publice.
Pe baza probelor administrate în cauză prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003 inculpatul B.I. zis „I.", a racolat, recrutat şi transportat un număr de 9 femei (pe B.A. de două ori) în diferite ţări vestice, cu promisiunea mincinoasă că le va găsi de lucru, însă în realitate le-a vândut unor proxeneţi care le-au obligat să se prostitueze.
Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul.
Parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, invocând gravitatea faptelor, periculozitatea sporită a autorului lor şi faptul că în ultimul timp acest gen de infracţiuni constituie un fenomen cu grave urmări.
Inculpatul a cerut în principal achitarea, deoarece nu a comis faptele care i se pun în sarcină, acestea nu au fost dovedite.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei şi înlăturarea stării de recidivă.
Prin Decizia penală nr. 378 din 30 septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul B.I., desfiinţând în parte sentinţa atacată numai cu privire la reţinerea greşită a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru cele 9 infracţiuni comise în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003, reţinerea greşită a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în ce priveşte partea vătămată I.C., cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile privind părţile vătămate I.M.S., I.A. şi S.A., pedeapsa rezultantă, precum şi cu privire la obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 5.000.000 lei.
A înlăturat prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), din încadrarea juridică a celor 9 infracţiuni prevăzută de Legea nr. 678/2001.
A înlăturat aplicarea art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 din încadrarea juridică dată faptei comisă în dauna părţii vătămate I.C.
A majorat pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise în dauna părţilor vătămate S.A. şi I.A. (minoră) de la câte 6 ani închisoare la câte 8 ani închisoare.
A majorat de la 5 ani la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea comisă în dauna părţii vătămate I.M.S.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 10 pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, luând act că partea vătămată I.M.S. a renunţat la plata despăgubirilor civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 381 C. proc. pen., a dedus detenţia preventivă, în continuare, de la 17 iunie 2003 până la data de 30 septembrie 2003.
A prelungit măsura arestării preventive de la 1 octombrie 2003 până la 30 octombrie 2003 inclusiv.
Prin recursul declarat de parchet şi susţinut oral de reprezentantul Ministerului Public s-a criticat Decizia penală pronunţată de Curtea de Apel Bacău ca fiind nelegală sub aspectul înlăturării stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de infracţiunile comise de inculpat în perioada septembrie 2002 – ianuarie 2003.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin sentinţa penală nr. 1269 din 9 iulie 1996 a Judecătoriei Oneşti care constituie primul termen al recidivei.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la data de 7 octombrie 1996 şi liberat condiţionat la data de 21 ianuarie 1997, având un rest de executat de 258 zile.
Pedeapsa este considerată executată la data de 6 octombrie 1997, dată de la care curge termenul de 4 ani şi 8 luni pentru reabilitarea judecătorească, prevăzută de art. 135 C. pen. şi care s-a împlinit la data de 6 iunie 2002.
Ulterior acestei condamnări, inculpatul a comis un număr de 10 infracţiuni, în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003, pentru care este judecat în prezenta cauză.
Infracţiunea de proxenetism săvârşită în septembrie 2001 se situează în cursul termenului de reabilitare, care se împlinea la 6 iunie 2002, aşa încât cursul acestui termen de reabilitare s-a întrerupt, toate infracţiunile comise de inculpat, după infracţiunea din septembrie 2001, aflate în concurs, îndeplinesc condiţiile stării de recidivă, fiecare dintre aceste infracţiuni constituind termenul secund al recidivei postexecutorii.
În consecinţă, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. ultim C. pen., întrucât starea de recidivă exista la data comiterii infracţiunii care constituie al doilea termen al recidivei (septembrie 2001, în cauză) şi nu la data condamnării inculpatului pentru această infracţiune.
Cu privire la recursul formulat de inculpat prin care se solicită restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale, apreciind că, în cauză, probatoriul administrat este insuficient pentru condamnarea inculpatului şi nu s-a făcut dovada vinovăţiei lui, se constată următoarele:
Din probele administrate în cauză, instanţele au reţinut, în esenţă, că în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003, inculpatul a recrutat şi transportat, prin înşelăciune, 9 femei în Italia, Suedia şi Anglia, în scopul exploatării acestora, în sensul că le-a promis obţinerea unor locuri de muncă, iar în realitate le-a vândut unor proxeneţi în vederea practicării prostituţiei.
Susţinerile inculpatului, în sensul că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt dovedite sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză şi anume:
declaraţiile părţilor vătămate;
declaraţiile martorilor;
adresa I.G.P. Bucureşti, din care rezultă că Interpol Praga solicită informaţii pentru identificarea cetăţeanului român, zis „I.", care este implicat în traficul de fiinţe umane;
- adresele B.P., sucursala Oneşti, din care rezultă că inculpatul a primit sume în valută din străinătate;
- adresa P.R., Biroul Juridic nr. 885;
- declaraţiile detectivului englez G.T.;
- procesul-verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului;
- declaraţiile inculpatului.
Aşa încât, în cauză este pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Faţă de aceste considerente, urmează a se admite recursul declarat de parchet, casându-se Decizia recurată numai cu privire la greşita înlăturare a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru cele 9 infracţiuni comise de inculpatul B.I., începând din luna septembrie 2002.
Se vor menţine, sub acest aspect, dispoziţiile sentinţei penale nr. 250 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitor la fiecare din cele 9 infracţiuni săvârşite în perioada sus-menţionată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 378 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, inculpatul B.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 24 ianuarie 2003 până la 4 martie 2004.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 378 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, privind pe intimatul inculpat B.I.
Casează Decizia recurată numai cu privire la greşita înlăturare a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru cele nouă infracţiuni comise de inculpatul B.I. începând din luna septembrie 2001.
Menţine, sub acest aspect, dispoziţiile sentinţei penale nr. 250 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitor la fiecare din cele nouă infracţiuni săvârşite în perioada susmenţionată.
În rest, menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 378 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, inculpatul B.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 ianuarie 2003până la 4 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1279/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1285/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
