ICCJ. Decizia nr. 1464/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1464/2004
Dosar nr. 5744/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 717 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul A.V. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 din acelaşi cod, s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 529 din 3 februarie 2000 a Judecătoriei Iaşi şi s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul urmând să execute, în final, 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la zi, a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.M. (domiciliată în satul Poiana, cu, Cetate, judeţul Iaşi) şi a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei către aceasta, reprezentând despăgubiri materiale; a respins, ca neîntemeiată, cererea aceleiaşi părţi civile de acordare a unor daune morale atât ei, cât şi minorei A.A. şi a constatat că moştenitorii victimei nu au emis pretenţii civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 27 septembrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din sat şi, în continuare, acasă, unde lucra la repararea podului locuinţei.
În jurul orei 14,00, a fost strigat de A.V., victima, vecinul său, care i-a cerut o ţigară însă inculpatul l-a refuzat. La scurt timp, victima a venit în curtea acestuia, reiterând cererea, iar inculpatul a poftit-o în bucătărie, a servit-o cu un rom şi i-a dat două ţigări. În timp ce se îndrepta spre uşă pentru a pleca, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuţit de pe masă, în zona gâtului, punând apoi cuţitul la loc, iar victima a parcurs15-20 m după care a căzut la pământ, sub privirile inculpatului, fiind găsită de fiica inculpatului, martora A.V.
Potrivit concluziilor Raportului de autopsie medico-legală nr. 1316 din 21 octombrie 2002, întocmit de Institutul de medicină legală – Iaşi şi avizat de Comisia de avizare, sub nr. 4802 din 10 decembrie 2002, moartea lui A.V. a fost violentă; ea s-a datorat şocului hemoragic, consecinţa secţionării pachetului vasculo-nervos al gâtului prin plagă înţepat-tăiată laterocervicală; aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu obiect înţepător-tăios, cu lăţimea maximă de 2 cm şi lungimea maximă de 10,5 cm, agresorul aflându-se în spatele victimei uşor lateral dreapta de aceasta; leziunile constatate au fost sigur şi direct letale.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în ambele etape ale procesului penal, vinovăţia sa fiind dovedită şi cu celelalte mijloace de probă.
Prin Decizia nr. 429 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care considera sentinţa ca netemeinică, cu referire la pedeapsa aplicată, considerată prea aspră şi a cărei reducere o solicită, apreciindu-se că, modalitatea prin care inculpatul a agresat victima, conduita acestuia după comiterea faptei, în sensul neacordării nici unui ajutor, precum şi antecedentele penale nu justifică aplicarea unei pedepse mai uşoare.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care, reiterând acelaşi caz de netemeinicie referitor la asprimea pedepsei, solicită casarea hotărârii şi reducerea sancţiunii, luându-se în considerare datele sale personale.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepsei, instanţele au luat în considerare şi au analizat aplicarea în concret a dispoziţiilor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere mijloacele şi împrejurările săvârşirii faptei, precum şi persoana inculpatului.
Astfel, A.V. fără nici un motiv aparent, explicit, a înfipt cuţitul în gâtul victimei venind din spatele ei, în timp ce aceasta pleca liniştită spre casă. Totodată mergând după ea, deşi a văzut că, după ce a parcurs 15-20 m în curtea sa, victima a căzut la pământ, într-o baltă de sânge, nu i-a dat nici un ajutor, revenind în locuinţă pentru a-şi continua treburile întrerupte de venirea vecinului său, victima.
De asemenea, inculpatul nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale, iar atitudinea sa sinceră şi deschisă de recunoaştere a faptei, a fost luată în considerare, coroborată şi cu celelalte criterii de individualizare, de către instanţe atunci când i-a aplicat şi menţinut minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor, respectiv, 10 ani închisoare.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat nici a celor care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la 16 martie 2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 429 din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002 până la 16 martie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1463/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1465/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
