ICCJ. Decizia nr. 1463/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1463/2004
Dosar nr. 3781/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 7 iulie 2003, Tribunalul Neamţ a condamnat, printre alţii, pe inculpatul G.M.G. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 din acelaşi cod şi la 9 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu anul 1991, după divorţul părinţilor, inculpatul minor G.M.G., rămas în grija tatălui său, coinculpatul G.C., locuia însă la familia I.A., aici, el prestând diferite munci pentru a-şi achita cazarea şi hrana. Totodată, inculpatul minor, atunci când îşi vizita bunica în satul Doina, aparţinător de comuna Girov, lucra la D.I., vecin, având astfel posibilitatea să-i cunoască locuinţa.
În acest context, în seara zilei de 26 decembrie 2002, inculpatul minor s-a întâlnit cu tatăl său şi i-a spus că ştie de unde şi de la cine poate face rost de bani, D.I. fiind bogat pentru că se ocupa cu croitoria şi împrumuta adesea sume de bani consătenilor. Ca atare, cei doi s-au deplasat împreună la locuinţa lui D.I., au escaladat poarta, minorul a deşurubat becul de iluminat şi prin forţarea uşii de acces, au pătruns în casă.
După acest moment, ambii au început căutarea banilor în sertarele diverselor obiecte de mobilier, zgomotul creat trezindu-l pe D.I., persoană în vârstă de 86 de ani.
Atunci când proprietarul casei s-a ridicat din pat, el încercând să-l îndepărteze din calea sa pe G.C., a fost lovit de inculpatul minor cu un obiect metalic, pe care îl avea în mână, iar tatăl său l-a lovit cu o coadă de mătură peste cap şi peste întregul corp. După ce a fost doborât la pământ, D.I. a fost lovit de ambii inculpaţi, până când a ajuns în stare de inconştienţă, moment în care G.C. l-a târât din hol într-o cameră, l-a aşezat pe un pat şi l-a acoperit cu o plapumă.
În continuare, inculpaţii au căutat bani şi dintr-un dulap au luat suma de 1.100.000 lei, o parte din banii găsiţi împrăştiindu-se prin încăpere.
La plecarea din casă, inculpaţii au lăsat uşile deschise, astfel, în cele 3 zile care s-au scurs până la descoperirea corpului neînsufleţit al victimei, câinii şi pisicile au ros părţile moi, cartilaginoase, ale cadavrului.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui D.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee, urmare unui politraumatism cranian şi toraco-abdominal.
Expertiza medico-legală psihiatrică a reţinut că G.M.G. a prezentat tulburare de conduită, intelect liminar prin neinstruire, având discernământ păstrat în raport cu fapta comisă.
Împotriva sentinţei, a declarat apel, printre alţii, inculpatul G.M.G., motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţie de fapt, el susţinând că nu a comis fapta, precum şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 319 din 12 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că în faza urmăririi penale, inculpatul minor a recunoscut săvârşirea faptelor. La cercetarea judecătorească inculpatul minor a negat participarea sa la comiterea faptelor arătând că în noaptea de 26 spre 27 decembrie 2002, el a fost la bunica sa. Susţinerea inculpatului minor a fost însă infirmată de probatoriul administrat, din acesta reliefându-se declaraţia martorei F.A., bunica sa, aceasta arătând că G.M.G. nu a fost în domiciliul ei în noaptea respectivă şi că nu l-a văzut din data de 22 decembrie 2002.
Inculpatul minor, la reconstituire, a descris cu amânunt rolul său în săvârşirea faptelor. Sunt de reţinut, în combaterea nerecunoaşterii săvârşirii faptelor, contradicţiile existente în declaraţiile celor doi inculpaţi, G.C. încercând astfel să-şi absolve fiul.
Martorii asistenţi T.L., M.D. şi B.G. au relatat că la reconstituire, ambii inculpaţi au descris, fără a se exercita vreo presiune asupra lor, modul în care au acţionat.
La rândul lor, martorii G.V. şi I.A. au confirmat că inculpatul G.M.G. deţinea un obiect numit „lunceag", acesta fiind alcătuit din două bucăţi de lemn prinse între ele cu un lanţ şi o rozetă metalică. La urmărirea penală, inculpatul G.C. a declarat că în momentul în care ei amândoi au plecat spre satul în care locuia D.I., inculpatul minor a luat un lunceag şi o rozetă metalică tip box, iar când au ajuns la poarta casei victimei, minorul a scos lunceagul din buzunarul hainei şi şi-a pus boxul pe degetele de la mână.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, se reţine că în acord cu criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa orientându-se la 9 ani închisoare, a considerat pericolul social grav al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, dar şi persoana inculpatului, minor, fără antecedente penale şi cu o instrucţie şcolară minimă.
Executarea pedepsei prin privare de libertate, va realiza şi scopul ei aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.G., împotriva deciziei penale nr. 319 din 12 august 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, până la 16 martie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1462/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1464/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
