ICCJ. Decizia nr. 1471/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1471/2004
Dosar nr. 826/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 633 din 13 noiembrie 2001, a condamnat pe inculpatele:
- M.G. la: 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen.; un an şi 10 luni închisoare, pentru uz de fals [(art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2)]; 2 ani închisoare, pentru fals privind identitatea [(art. 293, cu aplicarea art. 41 alin. (2)]; 4 ani şi 6 luni, pentru înşelăciune [(art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2)] şi dare de mită [(art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2)].
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni, sporită cu 6 luni, în final, 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- M.A., pentru comiterea infracţiunilor de: luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b( din acelaşi cod şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., tribunalul a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
Conform art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 C. civ., inculpatele au fost obligate, în solidar, la plata sumei de 10.391.738 lei despăgubiri civile, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Iaşi.
În baza art. 254 alin. ultim, raportat la art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.A., suma de 6.500.000 lei (5.000.000 lei şi 1.500.000 lei, contravaloarea unui porc), iar conform art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv, a înscrisurilor din dosarul de urmărire penală.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în luna iunie 1999, inculpata M.G. a absolvit Şcoala tehnico-profesională sanitară Th. Ermis Art Iaşi, cu calificarea de asistent medical, stabilindu-şi reşedinţa la numitul T.M., de la care a aflat că urma să se organizeze un concurs pentru ocuparea unor posturi de asistente medicale la S.S.I. şi, cunoscând că diploma de la şcoala pe care o absolvise nu este recunoscută, a luat legătura cu numita V.A.C., care, de asemenea, intenţiona să se angajeze, cerându-i în copie actele acesteia, susţinând că le va depune ea la biroul de resurse umane.
Inculpata, la indicaţiile lui T.M., a luat legătura cu inculpata M.A., din cadrul serviciului resurse umane de la S.S.I., a întocmit o cerere adresată directorului respectivei unităţi, în numele lui V.A.C., pe care a prezentat-o cu toate actele necesare înscrierii la concurs, pe care M.A. le-a primit, potrivit înţelegerii, deşi existau deosebiri evidente între trăsăturile anatomice ale sale în raport cu fotografia din buletin a numitei V.A.C.
Având în vedere împrejurarea că aceasta se căsătorise între timp, pentru ca actele prezentate să pară credibile, la cererea inculpatei M.A., M.G. a depus şi o serie de acte cu numele purtat de aceasta înainte de căsătorie, respectiv, L., cum ar fi: diploma de bacalaureat, certificat de cazier judiciar, certificatul de căsătorie şi certificatul de absolvire a şcolii postliceale.
Încă înainte de înscrierea la concurs, martorul T.M. i-a dat de înţeles inculpatei că este necesar să-i dea lui M.A. diferite sume de bani şi produse alimentare, pentru a fi înscrisă la concurs situaţie în care aceasta a primit în timp suma de 5.000.000 lei, iar în luna noiembrie 1999, carnea unui porc, dusă la domiciliu de martorul C.G. Inculpata M.G. s-a prezentat la concurs sub numele de V.A.C., nefiind admisă de prima dată, ci după câteva zile, când concursul s-a organizat din nou, clasându-se pe locul doi cu media 14,66.
După ce a reuşit la concurs, pentru a apărea în statele de plată cu numele real de M.G., aceasta a luat de la domiciliul părinţilor o hotărâre judecătorească prin care se dispunea partajarea unor bunuri, a adăugat în preambulul actului că numita V.A.C. va reveni la numele M.G. şi a prezentat hotărârea la Serviciul personal, iar pentru a întări acest fals şi-a modificat codul numeric personal cu cel al lui V.A.C., iar persoane neidentificate au modificat anul naşterii din certificatul de naştere, depus, de asemenea, la Serviciul personal.
Deoarece la conducerea unităţii erau unele sesizări privind o serie de neclarităţi în legătură cu angajarea inculpatei i s-a cerut acesteia să aducă toate actele în original, iar ea i-a cerut aceste acte numitei V.A.C., cu motivarea încadrării ei la Spitalul de recuperare.
După obţinerea originalelor, M.G. le-a prezentat lui M.A. şi aceasta conducerii Serviciului de salvare şi cum neclarităţile persistau, directorul unităţii a cerut prezenţa în faţa sa a inculpatei M.G., pentru a fi confruntată cu actele depuse, iar aceasta, pentru a evita situaţia creată, în a doua jumătate a lunii februarie 2000 a declarat că pleacă „în Italia", internându-se în mai multe rânduri, în diferite unităţi sanitare pentru a nu fi cercetată penal.
În perioada cât a fost angajată, inculpata a primit, fără drept, salarii în suma totală de 10.391.738 lei.
Pe parcursul desfăşurării procesului penal, inculpata M.A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, iar M.G. a dat declaraţii contradictorii, încercând să acrediteze ideea că angajarea sa a fost legală, ca urmare a participării la concursul organizat, în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, ambele inculpate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În acest sens, M.A. a susţinut că în mod greşit a fost condamnată pentru infracţiuni, luare de mită şi complicitate la înşelăciune, a căror dovadă nu s-a făcut, solicitând ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei, să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În motivarea apelului său, inculpata M.G. a susţinut că singura sa vină, constă în aceea că a folosit un nume fals, atunci când s-a înscris la concurs, dar la locul de muncă şi-a desfăşurat activitatea în mod corespunzător, solicitând, reducerea pedepselor, care sunt deosebit de aspre, având în vedere că a procedat în acest mod, datorită situaţiei disperate în care se afla.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 27 din 23 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de inculpate, a desfiinţat, în parte, în latura penală sentinţa atacată, cu privire la pedepsele aplicate şi modalitatea de executare, şi anume: pentru inculpata M.G.: în sensul, reducerii pedepselor de la 2 ani la un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale; de la un an şi 10 luni, la un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals; de la 2 ani la un an închisoare, pentru infracţiunea de fals privind identitatea; de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune şi de la 2 ani închisoare la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de dare de mită.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a), raportate la cele ale art. 34 lit. b) s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte inculpata M.A., instanţa a dispus reducerea pedepselor: de la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) la 3 ani închisoare şi menţinerea pedepsei complementare, pentru infracţiunea de luare de mită şi de la 4 ani la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute această pedeapsă şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate ambelor inculpate pe durata de câte 5 ani, conform art. 862, fixând ca organ de supraveghere Poliţia municipiului Iaşi.
Instanţa de control judiciar, „Verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de articolul 371 alin. (2) C. proc. pen." a constatat că prima instanţă a reţinut corect vinovăţia inculpatelor, făcând o justă încadrare în drept a faptelor comise de acestea.
În acest sens, Curtea de Apel Iaşi a menţionat că: „Probele administrate în cursul urmăririi penale şi reconfirmate în faza cercetării judecătoreşti au dovedit fără putinţă de tăgadă că inculpata M.G. s-a prezentat la Serviciul de Ambulanţă Iaşi, folosind actele de stare civilă ale numitei V.A.C., sub acest nume s-a înscris la concurs pentru ocuparea unui post de asistent medical, în acelaşi scop a modificat mai multe înscrisuri oficiale şi le-a folosit spre a-şi dovedi numele, studiile şi starea civilă.
Spre a-i facilita înscrierea, în baza acestor acte a oferit inculpatei M.A., în repetate rânduri bani şi bunuri în valoare de 6.500.000 lei".
Reţine, de asemenea, instanţa de control judiciar pe baza aceluiaşi material probator că: „inculpata M.A., care îndeplinea funcţia de referent la biroul personal al Serviciului de Ambulanţă Iaşi, a pretins şi a primit de la inculpata M.G. suma de 500.000 lei şi carne de porc în valoare de 1.500.000 lei, spre a-i facilita angajarea la Serviciul de Ambulanţă Iaşi, deşi nu îndeplinea condiţiile cerute de lege pentru ocuparea unui asemenea post", ceea ce din punctul de vedere al legii penale, corespunde infracţiunilor de luare de mită şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune.
Cu luarea în considerare a împrejurărilor în care s-au comisfaptele, a scopului urmărit, a cuantumului prejudiciului, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatelor, instanţa a constatat că pedepsele sunt prea severe, situaţie în care, admiţând apelurile, le-a redus şi a schimbat modalitatea de executare a acestora.
În termen legal, cu reiterarea aceloraşi motive de nelegalitate şi netemeinicie care au format şi obiectul analizei lor de către instanţa de apel, inculpatele au declarat recurs.
Examinând Decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul inculpatei M.A. nefondat, urmând a fi respins, iar al inculpatei M.G., fondat, dar pentru un alt caz de casare, şi anume cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., referitor la intervenirea unei legi penale mai favorabile, şi anume legea de graţiere nr. 543/2002.
În acest sens, în temeiul unui bogat probatoriu dispus şi administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct, nemijlocit a celei judecătoreşti (proces-verbal de constatare; declaraţiile numitului T.M.; declaraţii de martori; acte şi înscrisuri; fişe de salarizare; procese-verbale de confruntare; raport de constatare tehnico-ştiinţifică ş.a.) instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, neomiţând nici o eroare gravă de fapt în stabilirea acesteia, vinovăţia inculpatelor pentru comiterea infracţiunilor care au condus la condamnarea lor, rezultând fără nici un dubiu din probele complet analizate şi just interpretate.
La reaprecierea pedepselor şi a modalităţii lor de executare, instanţa de control judiciar a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor cuprinse în art. 72 şi art. 52 C. pen., omiţând însă aplicarea pentru inculpata M.G. a dispoziţiilor de graţiere a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de fals privind identitatea.
În acest sens, în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, Înalta Curte va constata graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în bata art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpata M.G., va casa Decizia atacată şi va dispune conform dispozitivului, iar conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b), va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpata M.A., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata M.G. împotriva deciziei penale nr. 27 din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, cu referire la pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, aplicată inculpatei, de 3 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002 constată graţiată în întregime şi condiţionat, pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatei, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Menţine modalitatea de executare a acesteia.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata M.G., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpata M.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1472/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
