ICCJ. Decizia nr. 1550/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1550/2004
Dosar nr. 442/2004
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 303 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoşani, a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în urma schimbării încadrării juridice dintr-o infracţiune de furt calificat şi o infracţiune de tâlhărie. Totodată, conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a unei pedepse, anterioare, de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 245/2001 a Judecătoriei Botoşani, dispunându-se ca inculpatul să execute în total, 3 ani şi 6 luni închisoare.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate HG despăgubiri civile în sumă de 4.450.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în seara zilei de 22 februarie 2003, aflându-se în localul S.C. R. SRL din Botoşani, inculpatul a sustras un telefon mobil din buzunarul părţii vătămate HG, profitând de starea de ebrietate a acesteia. A ascuns telefonul în WC - ul localului unde la scurt timp a fost găsit, prin formarea numărului de la alt telefon şi restituit proprietarului. După închiderea localului partea vătămată, antrenată într-un conflict cu alte persoane, a fost lovită şi a căzut la pământ. Inculpatul a observat acest moment şi i-a sustras din nou telefonul îndepărtându-se apoi de la locul faptei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 2 din 5 ianuarie 2004.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului se constată că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legii şi se întemeiază pe stabilirea corectă a faptei reţinută în sarcina inculpatului.
La stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de lege, s-a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit furtul, caracterul continuat al faptei, gravitatea acesteia, antecedentele penale ale inculpatului constând în condamnarea pentru o infracţiune tot de furt. Nu există deci, nici un temei pentru a se reduce pedeapsa aplicată prin acordarea unor circumstanţe atenuante.
În consecinţă, se va respinge recursul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1552/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
