ICCJ. Decizia nr. 2015/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2015/2004
Dosar nr. 325/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 5 februarie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul V.I. la 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi la 20 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. c) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16 aprilie 2001, la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 11 noiembrie 2000, pe fondul unor mai vechi tensiuni între inculpat şi vecina sa, partea vătămată P.E., după ce i-a adresat injurii acesteia, inculpatul, iritat de riposta verbală a victimei, a început să lovească, cu un topor, gardul de la locuinţa victimei.
Iritată, victima a început să-l înjure pe inculpat, moment în care acesta a ridicat toporul deasupra capului victimei, reuşind să o lovească, însă, numai cu coada de lemn, datorită faptului că victima a parat lovitura cu braţul drept.
Urmare acestei lovituri, victima a suferit leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Ulterior, în seara zilei de 11 aprilie 2001, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi iritat de faptul că fiul victimei, P.M., i-a cerut să pună capăt disensiunilor pe care le are cu mama sa, inculpatul l-a tras pe acesta în curtea sa şi a început să-l lovească cu pumnii până când l-a doborât la pământ. Victima P.E. a venit în ajutorul fiului său, lovindu-l pe inculpat cu o coadă de sapă în cap.
Sesizând că îi curge sânge pe faţă, inculpatul a deposedat-o pe victimă de coada de sapă, după care a început să o lovească în cap şi peste corp până când aceasta a căzut la pământ.
Agresiunea inculpatului a continuat, până la intervenţia soţiei acestuia, care a reuşit să o scoată pe victimă afară din curte.
Victima a fost ulterior transportată la spital, unde a decedat la 15 aprilie 2001.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 570 din 4 decembrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul V.I.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 5 februarie 2003, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, faptele şi vinovăţia inculpatului, dându-le o încadrare juridică corespunzătoare.
Din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu declaraţiile martorilor D.A.D., P.M., D.A., S.A., D.M. şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă, în mod cert, faptele şi vinovăţia inculpatului.
Nici a doua critică a inculpatului recurent nu este întemeiată.
Din probele aflate la dosar, nu rezultă vreo provocare din partea persoanei vătămate, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind cel care a iniţiat conflictul de fiecare dată.
Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei nr. 570 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 aprilie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2004. Penal. Art.257, 215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2020/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
