ICCJ. Decizia nr. 3335/2004. Penal. Art.256 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3335/2004
Dosar nr. 877/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj, au fost condamnaţi inculpaţii:
- B.M. la: 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) şi (5) C. pen., cu referire la art. 146 şi art. 222, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi s-a constatat că a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 21 - 26 septembrie 2000.
Conform art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de 3 ani, în total 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., inculpata a fost obligată, ca pe durata termenului de încercare, să se supună la următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la consilierul delegat cu supravegherea din cadrul S.R.S.S. Dolj, ori de câte ori este chemată, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate, despre mijloacele sale de existenţă.
A fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării.
În baza art. 215 alin. (5), raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
- T.C. la: un an închisoare, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, iar conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 21 - 26 septembrie 2000.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000.000 lei.
S-a dispus anularea actelor false.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata B.M., reprezentant al SC I. Braşov, s-a deplasat la Bucureşti, la sfârşitul lunii august 2000 şi s-a prezentat la cetăţeanul italian P.P., administrator al SC I.T.I., oferindu-i spre vânzare deşeuri feroase şi neferoase şi i-a prezentat un contract de vânzare fals, potrivit căruia firma inculpatei a achiziţionat de la SC B. SA un număr de 6 linii de producţie, cu titlu de deşeuri feroase şi neferoase.
În realitate, aceste linii de producţie fuseseră achiziţionate anterior de către SC T. Potcoava, jud. Olt.
S-a întocmit şi un contract de garanţie, autentificat la biroul notarului public S.C., inculpata declarând fals că a dobândit de la SC B., bunuri în valoare totală de 12 miliarde lei, cu mult mai mare decât situaţia reală.
Prezentând ca adevărate, actele false, inculpata B.M. a indus în eroare cetăţeanul italian, care a fost de acord să achiziţioneze materialul din demolarea celor 6 linii de producţie, contra sumei de 100.000 dolari S.U.A. şi a virat în contul firmei inculpatei un avans de 50.000 dolari S.U.A.
Contactat telefonic de către martorul R.D., care l-a informat asupra situaţiei reale, cetăţeanul italian, a luat măsura stopării transferului efectiv a sumei de 50.000 dolari S.U.A.
Referitor la inculpatul T.C., şef al C.F.P. Calafat, s-a reţinut că, după ce a aplicat pe 2 file de hârtie albă, format A 4, ştampila C.F. Calafat şi a semnat, pentru a servi inculpatei în scopuri ilicite, a primit de la aceasta suma de 10.000.000 lei, drept „răsplată pentru taxe de deplasare şi urgenţă".
La data de 10 martie 2000, C.F. Calafat, prin inculpatul T.C. a executat silit SC B. SA Calafat, asupra mai multor bunuri mobile.
Deşi în perioada mai – octombrie 2000, această societate comercială şi-a achitat integral obligaţiile fiscale, totuşi inculpatul T.C., în calitate de şef al organului fiscal şi preşedinte al comisiei de licitaţie, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, a cauzat acestei societăţi comerciale o pagubă de 20.820.543 lei.
S-a mai reţinut că inculpatul a comunicat cu o întârziere de 2 luni, vânzarea unor mijloace fixe şi a contabilizat, de asemenea, cu întârziere, compensări de TVA şi majorările aferente, ceea ce a dat naştere unor raporturi juridice litigioase.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi ambii inculpaţi, au declarat apel împotriva sentinţei.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei B.M., ilegala aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., la aceeaşi inculpată, precum şi pentru neaplicarea graţierii în baza Legii nr. 543/2002, la ambii inculpaţi pentru unele din pedepsele aplicate.
Inculpata B.M. a criticat sentinţa pentru greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunilor imputate, susţinând că faptele sunt operaţiuni comerciale care nu atrag răspundere penală, iar inculpatul T.C. a susţinut că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi primirea de foloase necuvenite.
Prin Decizia penală nr. 16 din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchet şi cei doi inculpaţi şi desfiinţând, în parte, sentinţa atacată, a descontopit pedepsele aplicate ambilor inculpaţi şi în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată, pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatei B.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Apoi, a recontopit pedepsele rămase negraţiate, aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, păstrând aplicarea art. 861 şi următorii C. pen.
Totodată, în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului T.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. şi a menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. şi dispoziţiile art. 81 şi următorii C. pen.
A menţinut şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii B.M. şi T.C.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova;
Parchetul critică sentinţa cu privire la inculpata B.M. pentru greşita individualizare a pedepselor prin aplicarea nejustificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., prin neaplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracţiuni şi prin ilegala aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., cu privire la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
S-au invocat cazurile de recurs prevăzute de art. 3851 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Critica cu privire la individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi prin neaplicarea unui spor de pedeapsă, este nefondat.
Faţă de circumstanţele de natură a uşura răspunderea penală a inculpatei, care rezultă din dosar, respectiv lipsa antecedentelor penale, situaţia personală a inculpatei, economistă, cu studii superioare şi poziţia acesteia pe parcursul procesului, dar şi de faptul că, în final, partea civilă nu a rămas păgubită, infracţiunea de înşelăciune rămânând în stadiul de tentativă, corect s-a făcut aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi pedepsele apar ca just individualizate şi nu se impune, a se majora.
De asemenea, nu se impune nici aplicarea unui spor de pedeapsă potrivit art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ-preventiv.
Critica privind nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este fondată.
Potrivit dispoziţiilor alin. (3) al acestui articol, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Cum infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) şi (5) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, nu se putea dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei în baza art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) şi (5), art. 146 şi art. 222 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
Dispunând totuşi suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, instanţele au pronunţat hotărâri contrare legii, ceea ce constituie cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Cu privire la recursul declarat de inculpata B.M.;
Ca şi în apel, inculpata a susţinut în recursul său că faptele sale nu realizează elementele constitutive ale unei infracţiuni şi că au exclusiv un caracter comercial şi nu penal.
Recursul nu este fondat.
Faptele în materialitatea lor, reţinute în sarcina inculpatei au fost corect stabilite pe baza probelor administrate şi nu sunt contestate.
Faptele de a întocmi un act fals, de a-l folosi şi de a declara fals la notariat, precum şi de a prezenta ca adevărate fapte mincinoase, în sensul că a cumpărat cele 6 linii de producţie pentru desmembrare, în scopul vădit de a păgubi firma străină şi a obţine un folos material injust, sunt prevăzute de legea penală în art. 289 alin. (1), art. 291, art. 292 şi art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) şi (5) C. pen. şi prezintă evident pericolul social al infracţiunilor respective.
Aceste fapte sunt străine operaţiilor comerciale, care se bazează pe corectitudine şi încredere între parteneri de afaceri, încât corect a fost condamnată inculpata pentru infracţiunile imputate, ale căror elemente constitutive sunt deplin realizate şi au ca scop, între altele, apărarea operaţiilor economice dintre agenţi.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul T.C.
Reiterând motivul formulat în apel, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi primirea de foloase necuvenite, recurentul T.C. a solicitat să fie achitat.
Susţinerile acestuia în legătură cu primirea de foloase necuvenite au fost analizate judicios de către instanţa de apel şi s-au reţinut corect faptele pe baza declaraţiilor constante ale coinculpatei B.M., care a confirmat faptul că a dat inculpatului suma de 10.000.000 lei, coroborată cu declaraţiile de la urmărirea penală ale martorilor B.V., R.V. şi M.M.
Cât priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu, de asemenea, a fost corect reţinută în sarcina inculpatului, pe baza datelor comunicate de D.G.F.P. Dolj, conform constatărilor din nota întocmită de organele fiscale de control, din 23 noiembrie 2000, necombătute cu probe concludente de inculpat.
Faptul că paguba cauzată prin această infracţiune a fost ulterior recuperată, nu poate avea vreo relevanţă asupra laturii penale, ci doar asupra laturii civile, luându-se act de neconstituirea de parte civilă.
Pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a se casa Decizia atacată, precum şi sentinţa tribunalului, numai cu privire la inculpata B.M., referitor la aplicarea art. 861 C. pen., dispoziţie care va fi înlăturată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare prin privare de libertate, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor menţionate, se vor menţine.
Criticile formulate de inculpaţii B.M. şi T.C. fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se pot examina din oficiu, recursurile acestora urmează să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi să plătească statului, câte 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 16 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpaţii B.M. şi T.C.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 30 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj numai cu privire la aplicarea art. 861 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură, urmând ca inculpata B.M. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare prin privare de libertate în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor menţionate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi T.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3318/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3341/2004. Penal. Art.177, 178 c.pen. Recurs → |
|---|
