ICCJ. Decizia nr. 3347/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3347/2004
Dosar nr. 1414/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, prin sentinţa penală nr. 652 din 18 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul L.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de la 29 mai 2003, până la 18 noiembrie 2003.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a reţinut, în esenţă, că, la data de 16 aprilie 2003, în jurul orei 14,00, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată T.I. prin violenţă şi utilizând un spray lacrimogen, în timp ce se afla pe strada E.M. din Cluj-Napoca, de un telefon mobil în valoare de aproximativ 3 milioane lei.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia nr. 60 din 25 februarie 2004, a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă la 3 ani închisoare, reţinând dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a motivat că, faţă de valoarea redusă a prejudiciului cauzat prin infracţiune, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi de natura relaţiilor ce a existat între părţi (homosexuale) şi care a constituit o premisă a săvârşirii infracţiunii, se impune a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi implicit coborârea pedepsei sub minimul special.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., susţinând că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Susţinerea inculpatului, în sensul că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni a fost examinată de instanţa de apel care, în mod judicios a apreciat că prin modul, locul şi timpul în care a acţionat nu se poate considera că această faptă ar fi lipsită în mod vădit de importanţă.
Totodată, pedeapsa a fost stabilită în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele atenuante acordate inculpatului fiind justificate în sensul arătat de instanţa de apel.
În consecinţă, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce, în continuare, timpul arestării preventive şi se va dispune ca onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 29 mai 2003 la 17 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3346/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3348/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
