ICCJ. Decizia nr. 3352/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3352/2004
Dosar nr. 2403/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 2 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2453/2003, inculpatul M.C.C. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. şi art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. şi art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest şi a fost computată prevenţia de la 11 decembrie 2002 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată cantitatea de 0,31 grame heroină aflată în custodia I.G.P.R. în vederea distrugerii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 200.000 lei către inculpat.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că la 10 decembrie 2002, lucrători de poliţie de la B.C.C.O.A. Bucureşti, în urma unei descinderi din imobilul Bucureşti, str. Livezilor, l-au depistat pe M.C.C. având asupra sa 12 doze heroină pentru comercializare şi pentru consum propriu.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.C.C.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului minor la data săvârşirii infracţiunii.
Inculpatul, prin apărător ales, a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greşit au fost reţinute în sarcina inculpatului prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că alin. (1) nu este infracţiunea cadru, iar alin. (2) o agravantă, solicitând pe de o parte achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pe de altă parte achitarea şi pentru alin. (2) al aceluiaşi text de lege, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;
- aplicarea unei pedepse excesiv de mare pentru infracţiunea de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care a recunoscut că este consumator şi,
- nereţinerea beneficiului dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care inculpatul a denunţat persoana de la care procura drogurile.
Prin Decizia penală nr. 285 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi al inculpatului, dispunându-se înlăturarea dispoziţiilor art. 65 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a declarat recurs, susţinând că trebuie să se facă aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a cooperat cu organele de poliţie indicând o persoană de la care procura drogurile, şi oricum pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând a fi redusă.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate.
Încadrarea juridică dată faptei este de asemenea corectă.
Totodată, se constată că nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată aproape de minimul special prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, regretul şi sinceritatea manifestată, cât şi concluziile anchetei sociale efectuată.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului de a se reduce limitele pedepsei, deoarece ar beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi primită pentru considerentele ce urmează.
Potrivit textului invocat, persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute de art. 2, iar în timpul urmăririi penale, denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege, ori inculpatul nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.
Este adevărat că iniţial inculpatul a indicat-o pe Z.R. ca persoana de la care procura drogurile pentru vânzare şi consum propriu, dar susţinerile sale nu s-au confirmat, astfel că nu s-a ajuns la o finalitate de natură să atragă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 16 din sus-menţionata lege.
Cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la data de 11 decembrie 2002 la data pronunţării deciziei.
Totodată, inculpatul în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.C. împotriva deciziei penale nr. 285 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 decembrie 2002 la 17 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3349/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3353/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
