ICCJ. Decizia nr. 3355/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3355/2004
Dosar nr. 1415/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 486/ S din 4 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul D.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 din acelaşi cod, a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii din data de 22 iunie 2003 şi al arestării preventive din data de 23 iunie 2003 până în data de 30 iunie 2003.
Prin aceiaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii C.R. şi J.D.N., pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi s-a dispus încetarea procesului penal, pentru aceiaşi faptă, faţă de inculpatul C.M.I., ca urmare a împăcării părţilor.
S-a reţinut că, pentru a sărbătorii finalul anului şcolar, inculpaţii D.E., C.R., C.M.I. şi J.D.N. au mers în data de 21 iunie 2003 la discoteca O. din comuna Prejmer, judeţul Braşov, unde se afla şi partea vătămată B.G., împreună cu un grup de prieteni, băieţi şi fete.
În jurul orei 2,00-3,00, în dimineaţa zilei de 22 ianuarie 2003, B.G. a ieşit din discotecă împreună cu I.R., B.M. şi T.R.
La ieşirea din discotecă se aflau inculpaţii D.E. şi J.D.N. care le-au întrebat pe cele două fete dacă nu mai rămân la discotecă.
Fiind în grupul său de prieteni, partea vătămată B.G. a intervenit în discuţia dintre cei doi inculpaţi şi cele două fete şi pentru a-i intimida s-a prezentat ca fiind subofiţer în cadrul M.Ap.N. şi le-a solicitat inculpaţilor D.E. şi J.D.N. să se legitimeze.
În urma discuţiei, cei doi inculpaţi s-au simţit jigniţi, motiv pentru care i-au chemat pe inculpaţii C.M.I., C.R. şi pe numitul S.V. şi cu toţii au hotărât să-l bată de B.G., plecând în urmărirea acestuia.
Mai întâi l-au lovit pe B.G. inculpaţii C.R., care avea asupra sa un băţ de lemn, şi D.E. şi apoi şi inculpaţii C.M.I., J.D.N. şi numitul S.V., băţul de lemn fiind luat şi folosit de fiecare agresor în parte.
În momentele iniţiale ale agresiunii, când inculpatul D.E. a lovit cu băţul peste mână pe partea vătămată B.G., acestuia i-a căzut telefonul mobil pe care îl avea prins la mână cu un şnur. D.E. a luat telefonul mobil şi l-a aruncat în iarbă, fără ca ceilalţi inculpaţi să observe acest lucru.
Agresiunea părţii vătămate a continuat în mai multe etape, B.G. reuşind să scape de câteva ori însă inculpaţii îl urmăreau şi continuau să-l lovească atunci când îl prindeau. De fiecare dată partea vătămată le solicita inculpaţilor telefonul mobil, neştiind dacă inculpatul D.E. a păstrat acest telefon sau i-a dat altui inculpat.
După ce agresiunea a luat sfârşit în apropierea gării C.F.R. Prejmer, inculpatul D.E. s-a întors la locul unde aruncase telefonul mobil, l-a luat şi l-a ascuns în vegetaţia din apropierea plăcuţei indicatoare Prejmer de pe D.I. 112 B.
În cursul zilei de 22 iunie 2003, după identificarea inculpaţilor, D.E. a condus organele de poliţie la locul unde se afla ascuns telefonul mobil, acesta fiind restituit părţii vătămate.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia nr. 53/ Ap din 24 februarie 2004, a admis apelul inculpatului D.E. şi a casat sentinţa numai cu privire la pedeapsa aplicată acestui inculpat, pe care a redus-o la 4 ani închisoare, reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi făcând aplicarea art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.E., solicitând prin avocatul desemnat din oficiu reducerea pedepsei de 4 ani închisoare.
Recursul inculpatului este întemeiat, potrivit celor ce urmează:
Pentru existenţa infracţiunii complexe de tâlhărie, care se săvârşeşte numai cu intenţie directă, este necesar ca această formă de vinovăţie să fie prezentă atât în acţiunea principală, de furt, cât şi în cea adiacentă, de exercitare de violenţe sau ameninţări pentru a pune victima în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.
În cazul în care, prin lovirea victimei, inculpatul nu a urmărit deposedarea acesteia de bunuri, ci răzbunarea sau alte asemenea scopuri, iar hotărârea de a-i sustrage un anumit bun a survenit ulterior (după ce bunul i-a căzut din mână), cele două acţiuni ale sale, fără legătură subiectivă între ele, constituie infracţiuni distincte, urmând a fi încadrate în infracţiunea de lovire şi cea de furt.
În cauza de faţă, prin acţiunea de lovire a victimei (adiacentă) inculpatul D.E. (ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi) nu a urmărit unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiuni. Toţi inculpaţii, inclusiv inculpatul D.E. au urmărit numai lovirea victimei, considerându-se jigniţi de aceasta. După ce victimei i-a căzut telefonul mobil din mână, inculpatul D.E. l-a aruncat în iarbă şi numai după încetarea agresiunii l-a luat şi ascuns în vegetaţia din apropierea indicatorului de cale ferată.
În atare situaţie, neexistând legătura subiectivă cerută de lege între acţiunea de lovire şi aceea de furt, aceste două fapte ale inculpatului nu pot fi încadrate în infracţiunea de tâlhărie, ci constituie infracţiuni distincte, în sensul mai sus-precizat.
Ca atare, recursul inculpatului este întemeiat, în sensul celor menţionate, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
În consecinţă, urmează a fi admis acest recurs, cu consecinţa casării hotărârilor cu privire la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat. În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 C. pen., în art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. e) şi g), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
Circumstanţele agravante prevăzute de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane şi săvârşirea faptei de către un infractor major împreună cu un minor) nu pot fi reţinute decât în ce priveşte infracţiunea de lovire, săvârşită de inculpatul D.E. împreună cu ceilalţi inculpaţi, între care şi un minor.
Totodată, fiind sesizate numai cu recursul inculpatului, Curtea va menţine circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond, pedepsele ce se vor aplica pentru cele două infracţiuni urmând a fi coroborate sub minimul legal prevăzut de dispoziţiile incriminatorii şi anume 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire.
Totodată, faţă de caracterizările făcute inculpatului de grupul şcolar unde a fost elev şi societatea comercială unde a efectuat practica, se apreciază că scopul pedepsei rezultante de 2 ani închisoare [(ca urmare a aplicării art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.)] poate fi atins chiar fără executarea acesteia, criteriile prevăzute în art. 81 C. pen., fiind întrunite.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen., în sensul că se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei penale nr. 53 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 486 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov numai în ceea ce priveşte pe inculpatul recurent, referitor la încadrarea juridică.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. e) şi g) C. pen.
În baza art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. e) şi g), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prevăzut de art. 82 C. pen.
Conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat în sumă de 400.00 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3356/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
