ICCJ. Decizia nr. 3726/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3726/2004
Dosar nr. 2811/2004
Şedinţa publică din 2 iulie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 628 din 8 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost condamnat inculpatul P.V.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 2 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente în cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 16 februarie 2003 la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate G.D. suma de 4.700.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În vara anului 2002, inculpatul a lucrat ca zilier la locuinţa părţii vătămate G.D., ocazie cu care a cunoscut configuraţia acesteia.
În dimineaţa zilei de 16 februarie 2003, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate pentru a-i cere bani şi mâncare. Deoarece partea vătămată nu i-a răspuns, inculpatul a deschis uşa casei fără drept şi a intrat în cameră.
Profitând că partea vătămată dormea, inculpatul a sustras 2 pachete cu ţigări şi suma de 4.700.000 lei.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul a comis cele două infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie, raportat la pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1037/2000 a Judecătoriei Bistriţa pentru comiterea altei infracţiuni de furt calificat.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin Decizia penală nr. 106/ A din 26 mai 2003, a respins apelul formulat de inculpatul P.V.I.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., învederând că:
1. Faptelor săvârşite de inculpat li s-a dat o greşită încadrare juridică prin reţinerea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
2. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recursul în anulare este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului însă au reţinut greşit starea de recidivă a acestuia.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), recidiva există când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Pe de altă parte, art. 36 C. pen., prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1465 din 22 septembrie 1999 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de un an şi 2 luni, pentru infracţiunea de furt calificat, iar prin sentinţa penală nr. 1037 din 8 iunie 2000 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin neapelare la 19 iunie 2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 luni închisoare tot pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1465/1999 a Judecătoriei Aiud, urmând ca inculpatul să execute, în total, un an închisoare.
Ca atare, pedeapsa finală de un an închisoare, formată dintr-o pedeapsă mai mică de 6 luni închisoare şi una care vizează infracţiuni comise în timpul minorităţii, nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, aşa cum greşit au stabilit instanţele, motiv pentru care dispoziţiile art. 37 lit. b) vor fi înlăturate.
Şi cel de al doilea motiv de recurs în anulare este fondat.
Aşa cum rezultă din chiar situaţia de fapt reţinută de instanţe, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate în dimineaţa zilei de 16 februarie 2003, în jurul orelor 6,00, afară fiind încă întuneric.
Or, când infracţiunea de violare de domiciliu se săvârşeşte, printre altele, în timpul nopţii, pedeapsa prevăzută de textul sancţionator este de la 3 la 10 ani închisoare.
În speţă, aplicând inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., o pedeapsă de numai 2 ani închisoare, sub minimul special de 3 ani închisoare, fără a reţine circumstanţe atenuante, care de altfel nu se justificau, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În raport de considerentele expuse, recursul în anulare va fi admis, se vor casa hotărârile atacate numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispoziţii care vor fi înlăturate, şi referitor la pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., care va fi majorată la 3 ani închisoare, urmând ca prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 628 din 8 aprilie 2003 a Judecătoriei Bistriţa şi deciziei penale nr. 106 din 26 mai 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, privind pe inculpatul P.V.I.
Casează hotărârile sus-menţionate cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) şi greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Înlătură prevederile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Înlătură prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinute pe lângă infracţiunile prevăzute de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 192 alin. (2) C. pen., de la 2 ani la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3724/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3728/2004. Penal. Cont.ped. Recurs → |
|---|
