ICCJ. Decizia nr. 3798/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3798/2004
Dosar nr. 2862/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 3 martie 2004, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul V.M.G.D., în baza art. 174 C. pen., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., făcând şi aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 18 octombrie 2003 la 3 martie 2004.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 17 octombrie 2003, inculpatul V.M.G.D. a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele pe victima S.C.O., concubina sa, în garajul imobilului situat în municipiul Deva, b-dul Decebal, în care locuiau în calitate de chiriaşi.
Din concluziile Raportului de constatare medico-legală al S.M.L. – Hunedoara rezultă că moartea numitei C.O.S. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple revărsări sanghine.
Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur contondent şi compresiunea corpului victimei între două planuri dure.
Sângele recoltat de la victimă a conţinut 0,50 gr. %o alcool.
Cercetarea efectuată a relevat că victima obişnuia să consume alcool, fiind internată repetat pentru dezalcoolizare.
A intrat în relaţii de concubinaj cu inculpatul în urmă cu circa un an, locuind cu chirie într-un garaj, deoarece fiecare şi-a vândut anterior propria locuinţă.
Inculpatul obişnuia să exercite acte de violenţă faţă de victimă, fapt confirmat de fratele acesteia, precum şi de plângerea din 3 octombrie 2003 depusă de aceasta la poliţie.
Audiat în cauză, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe victimă, proiectând-o între chiuvetă şi o vană, motivându-şi actele de violenţă de starea permanentă de ebrietate în care aceasta se afla.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 157 din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susţinut oral, personal şi prin apărător, prin invocarea nelegalităţii şi netemeiniciei sub aspectele greşitei încadrări juridice, fiind comisă infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi cuantumului pedepsei, care este exagerată.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., nu este fondat.
Vinovăţia în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., implică praeterintenţia, respectiv culpa în producerea rezultatului mai grav, moartea victimei, urmare săvârşirii cu intenţie a actelor de violenţă.
Ori, aşa cum rezultă din Raportul medico-legal de autopsie, pe corpul victimei au fost constatate peste 30 de leziuni traumatice – tumefieri, echimoze, plăgi şi excoriaţii, dispuse pe membrele superioare şi inferioare, torace şi cap, cu hemoragii subdurală şi intraventriculară, infiltrate sanghine extinse la nivelul părţilor moi ale corpului şi membrelor şi fractura coastelor V şi VI, concluzionându-se că moartea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic.
În raport de numărul mare al loviturilor, intensitatea şi dispunerea lor pe corpul victimei, inclusiv în zone vitale, se concluzionează că inculpatul a prevăzut posibilitatea decesului victimei şi, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, cel puţin l-a acceptat.
Această conduită subiectivă caracterizează forma de vinovăţie a intenţiei care realizează latura subiectivă a infracţiunii de omor, aşa cum, corect, s-a reţinut în cauză.
Fapta inculpatului este pe deplin dovedită, fiind, de altfel, recunoscută de acesta şi rezultă şi din constatările medico-legale la autopsie, procesul-verbal de cercetare al organelor de urmărire penală, precum şi din declaraţiile martorilor C.S., R.M.P. şi S.P.M., toţi cunoscând comportarea violentă a inculpatului faţă de victimă.
La individualizarea pedepsei instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), infracţiunea săvârşită având un ridicat grad de pericol social, iar împrejurările comiterii acesteia evocând periculozitatea făptuitorului.
Aplicând o pedeapsă între limitele legale speciale, instanţa a făcut o individualizare judiciară echilibrată, luând în calcul şi datele de caracterizare pozitivă a inculpatului, care nu are antecedente penale, astfel încât aceasta este justificată şi necesară realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2003 la 7 iulie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M.G. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2003 la 7 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3799/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
