ICCJ. Decizia nr. 4159/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4159/2004
Dosar nr. 3401/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237 din 23 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul T.F. la 11 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a 20 comprimate de Metadonă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 600.000 lei de la inculpat, în folosul statului.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 17 martie 2004, în baza denunţului făcut de numitul G.M., organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti au efectuat o descindere la locuinţa inculpatului T.F. Ajungând la adresa vizată, în jurul orelor 15,00, denunţătorul a intrat în curte, unde s-a deplasat mai întâi la locuinţa învinuitului C.R. (aflat în acelaşi imobil, însă separată de cea a inculpatului).
Denunţătorul i-a dat numitului C.R. suma de bani pe care o avea asupra lui solicitându-i să-i cumpere două doze de heroină de la inculpat, promiţându-i că le vor consuma împreună. C.R. a ieşit din camera sa şi s-a deplasat la locuinţa inculpatului, căruia i-a solicitat două doze de heroină.
După ce a luat banii de la învinuit, inculpatul a ieşit din imobil şi s-a deplasat în curtea imobilului nr. 38, pe aceeaşi stradă, acesta fiind locuit de T.F. şi familia sa.
Inculpatul a mers în spatele casei şi dintr-o grămadă de cărămizi a luat două doze de heroină, după care, s-a deplasat la locuinţa numitului C.R. şi i-a înmânat drogurile, care la rândul său i le-a dat denunţătorului G.M. Imediat organele de poliţie au pătruns în imobil, iar denunţătorul a predat cele două doze de heroină.
Cu ocazia efectuării percheziţiei corporale, asupra inculpatului a fost găsită suma de 1.100.000 lei, între care se aflau şi cele 10 bancnote de câte 50.000 lei ale căror serii au fost consemnate de organele de poliţie în procesul verbal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.F., susţinând că nu este vinovat, că totul a fost o înscenare, solicitând achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 301 din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 17 martie 2003 la 28 aprilie 2004 şi a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.F.
În recursul său, parchetul a solicitat admiterea lui, casarea deciziei atacată, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi menţinerea pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului de către instanţa de fond.
În recursul său, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu este autorul ei. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată şi reducerea pedepsei aplicată.
Recursurile declarate nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţie de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de control judiciar a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei şi anume, inculpatul a fost prins în flagrant de către organele de urmărire penală în momentul în care i-a vândut învinuitului C.R. două doze de heroină, contra sumei de 500.000 lei, dar şi de datele ce caracterizează persoana infractorului, acesta având în întreţinere cinci copii minori.
Aşa fiind, pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei lui în societate şi prevenţia generală conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru majorarea pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dar nici pentru reducerea acesteia, astfel cum a solicitat inculpatul, urmând ca cererile să fie respinse, ca nefondate.
În ce priveşte susţinerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, se constată că acestea sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Astfel din declaraţiile denunţătorului G.M., a învinuitului C.R., a martorului asistent I.M., coroborate cu procesul verbal încheiat de organele de poliţie la data de 17 martie 2003, rezultă că inculpatul a vândut două doze de heroină învinuitului C.R., de la care a primit suma de 500.000 lei tratată fluorescent, sumă cu care a fost prins în flagrant de organele de poliţie.
Aşa fiind, vinovăţia inculpatului T.F. a fost pe deplin dovedită şi neexistând temeiuri pentru achitarea lui, în sensul în care a solicitat, urmează ca cererea sa să fie respinsă, ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.F. să fie respinse, ca nefondate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la timpul 17 martie 2003 la 17 august 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 301 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 martie 2003 la 17 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4157/2004. Penal. Art.211 alin.2 c pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4160/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
