ICCJ. Decizia nr. 4503/2004. Penal. Art.20-174,175,176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4503/2004
Dosar nr. 4816/2004
Şedinţa publică din 10 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 296/ S din 2 iunie 2004, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul M.L., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 34 lit. a) şi art. 35 alin. (3) din acelaşi cod, s-a dispus contopirea restului de 4 ani, 9 luni şi 4 zile închisoare, din pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 186 din 24 octombrie 1997 a Tribunalului Braşov, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, deci în final 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerilor drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dispus şi aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii din data de 9 decembrie 2003 şi perioada arestării preventive de la 10 decembrie 2003 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea vechiului mandat de executare (nr. 330/1999, emis la 13 februarie 1998 de către Tribunalul Braşov).
S-a constatat că partea vătămată T.M. nu s-a constituit parte civilă.
L-a obligat pe inculpat să plătească suma de 6.654.717 lei cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate, către partea civilă Spitalul militar de urgenţă Regina Maria Braşov.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că, atât partea vătămată T.M., cât şi inculpatul M.L. se aflau încarceraţi în Penitenciarul Codlea, în executarea unor pedepse, primul pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar secundul pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În acelaşi timp, se afla încarcerată şi numita F.R., aflată în curs de judecată, cunoştinţă comună a părţilor. În legătură cu aceasta, între inculpat şi partea vătămată au avut loc discuţii, inculpatul fiind gelos pe celălalt.
În dimineaţa zilei de 4 decembrie 2003, în jurul orelor 8,30, aceştia au fost scoşi în curtea de plimbare a penitenciarului, împreună cu alţi deţinuţi.
Cu acest prilej, inculpatul şi partea vătămată au purtat o discuţie în legătură cu F.R. şi, la un moment dat, inculpatul a scos un cuţit care era ascuns la şoseta unui picior şi cu acesta a aplicat părţii vătămate o lovitură în regiunea toraco-abdominală, antero-laterală stângă.
Partea vătămată s-a aşezat lângă poarta de acces şi a încercat să oprească hemoragia cu o batistă, oferită de un alt deţinut.
Apoi s-a deplasat până la camera de detenţie, unde constatând gravitatea leziunii suferite, a anunţat supraveghetorul de cameră care, la rândul său, a anunţat subofiţerul de supraveghere.
Partea vătămată a fost dusă la infirmeria penitenciarului şi apoi la Spitalul militar Braşov, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată a prezentat la internare, plagă toracică antero laterală bazală spaţiul VIII intercostal stâng, de 2 cm, aproximativ orizontală, margini regulate, traumatopnee şi insuficienţă cardio-respiratorie medie. S-a intervenit chirurgical, operaţie toracotomie anterolaterală spaţiul VIII intercostal. Leziunile s-au putut produce prin lovirea cu un instrument înţepător-tăietor şi au necesitat 30-45 zile îngrijiri medicale. Instrumentul înţepător-tăietor folosit la agresiune a pătruns în organismul victimei după o direcţie dinainte înapoi şi uşor înclinat de sus în jos pe o adâncime de circa 8-10 cm. Se menţionează că leziunile i-ai pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei au declarat apel partea vătămată T.M. şi inculpatul M.L. şi ambii au solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, achitarea inculpatului, întrucât acesta nu a săvârşit fapta, leziunile suferite de partea vătămată fiind produse prin autoaccidentare.
Prin Decizia penală nr. 276/ Ap din 11 august 2004, Curtea de Apel Braşov, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi ca inadmisibil apelul declarat de partea vătămată.
Se motivează că mijloacele de probă care au reliefat starea de fapt reţinută, sunt declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate, cât şi cea din data de 2 iunie 2004 la prima instanţă şi care se coroborează perfect cu declaraţiile din cursul urmăririi penale ale martorilor A.L., D.D., D.A. şi C.N. şi cu raportul de constatare medico-legală şi planşa fotografică, privind examinarea vestimentaţiei părţii vătămate.
Că modificarea declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor în cursul cercetării judecătoreşti, nu sunt justificate, iar varianta relevată de aceştia în sprijinul inculpatului, în sensul că partea vătămată s-a împiedicat şi a căzut, înţepându-se de lamela unui grătar, este neverosimilă, fiind combătută de concluziile medico-legale, coroborate cu declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate şi martorilor.
Împrejurarea că partea vătămată şi-a schimbat declaraţia, a fost considerată ca fiind urmare a intervenţiei inculpatului, fapt relevat de biletele găsite la partea vătămată, scrise de inculpat, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică şi declaraţia părţii vătămate la prima instanţă, la termenul din 2 iunie 2004.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs inculpatul şi partea vătămată, reiterând susţinerile că inculpatul nu a comis fapta reţinută în sarcina sa, că partea vătămată s-a autoaccidentat, solicitându-se să se dispună achitarea.
Apărătorul inculpatului a susţinut acest motiv, iar în subsidiar, să se aprecieze dacă sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei.
Cu privire la recursul declarat de inculpat.
Acesta este nefondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a probelor administrate, se constată că instanţele de judecată au făcut o judicioasă analiză a probelor administrate şi le-au interpretat just, reţinând corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
În mod just instanţele au considerat că modificarea declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor în cursul cercetării judecătoreşti, în sensul susţinerilor inculpatului, că partea vătămată s-a împiedicat şi căzut, lovindu-se de lama unui grătar, nu pot fi luate în considerare, fiind contrare realităţii faptice.
Prin trei bilete trimise părţii vătămate, inculpatul a solicitat insistent acesteia să-şi schimbe declaraţiile şi să declare că „s-a lovit în curte, nu ştie unde şi în ce", făcându-i şi promisiunea că îi va plăti cât va cere, după liberare.
Întrucât inculpatul este recidivist, că la data faptei executa o pedeapsă pentru infracţiunea de omor, şi s-a dovedit că este un element periculos, fiind înarmat cu un cuţit la locul de deţinere, pe care nu a ezitat să-l folosească, după o simplă discuţie cu partea vătămată, insistenţele inculpatului pentru schimbarea declaraţiilor, au fost de natură să influenţeze partea vătămată şi pe martori ca să schimbe declaraţiile, de teama reacţiilor violente din partea inculpatului.
Totodată, apărarea inculpatului este combătută şi de actul medico-legal din care rezultă că leziunile prezentate de partea vătămată au fost produse prin lovire cu un instrument înţepător-tăietor, care a pătruns în organism după o direcţie dinainte înapoi (din faţă) şi uşor înclinat de sus în jos.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, se constată că este bine individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune a se reduce, ci dimpotrivă a se menţine la cuantumul fixat, pentru prevenirea unor fapte aşa de grave.
Cu privire la recursul declarat de partea vătămată T.M.
Prin Decizia penală nr. 276/ Ap din 11 august 2004 a Curţii de Apel Braşov, atacată cu recurs, s-a respins apelul declarat de partea vătămată, ca inadmisibil, motivându-se că, potrivit dispoziţiilor art. 362 lit. c) C. proc. pen., partea vătămată poate declara apel numai în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ceea ce priveşte latura penală.
Ori, în cauză, acţiunea penală s-a pus în mişcare din oficiu, astfel că apelul părţii vătămate este inadmisibil.
Este de relevat şi faptul că partea vătămată T.M. nu s-a constituit parte civilă, păstrându-şi numai calitatea de parte vătămată.
Pentru aceste considerente, soluţia instanţei de apel, de respingere ca inadmisibil a apelului declarat de partea vătămată este corectă.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca nefondate, ambele recursuri, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului, se va deduce arestarea preventivă de la 9 decembrie 2003, la data prezentei decizii.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.L. şi partea vătămată T.M., împotriva deciziei penale nr. 276/ Ap din 11 august 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 decembrie 2003 la 10 septembrie 2004.
Obligă pe recurenta parte vătămată T.M. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4381/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4520/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
