ICCJ. Decizia nr. 4508/2004. Penal. Art.174 , 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4508/2004
Dosar nr. 1159/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 492 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8789/2003, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, referitor la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat, durata arestării preventive a inculpatului de la 25 iulie 2003, la zi.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., s-a luat că partea vătămată T.D.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui cuţit care a servit la săvârşirea infracţiunii, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi fiind provocat de victima T.V., în seara zilei de 25 iulie 2003, a lovit-o cu un cuţit în zona abdomenului. Deşi i s-au acordat îngrijiri medicale de urgenţă la Spitalul Oraşului Buhuşi, victima a decedat.
Stabilindu-se legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi leziunile ce au condus la moartea victimei, instanţa a dispus condamnarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Prin Decizia penală nr. 48 din 10 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 651/2004, a fost respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de inculpatul V.V.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care sursa de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Bacău.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.V. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Faţă de împrejurarea că apelul inculpatului a fost respins ca tardiv Înalta Curte a solicitat părţilor să formuleze concluzii în legătură cu excepţia sesizată de instanţa de apel.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a precizat că, în mod corect a fost respins ca tardiv apelul declarat de acesta, lăsând la aprecierea Înaltei Curţi admiterea recursului promovat de inculpat.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Formularea cererilor de apel sau de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege şi doar în mod excepţional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre. Conform art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, prevede că termenul curge pentru inculpatul deţinut, prezent la dezbateri şi la pronunţare, de la pronunţare.
Neexercitarea în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a dreptului de a apela o hotărâre penală pronunţată în fond, conduce automat la respingerea cererii respective ca tardiv formulată, ceea ce practic echivalează cu neexecutarea respectivei căi de atac.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) teza I C. proc. pen., inculpatul nu poate folosi calea recursului împotriva unei hotărâri pe care nu a atacat-o cu apel, excepţia tardivităţii îşi produce efect în sensul că, instanţa de control judiciar va verifica cauza doar, sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei, situaţie ce exclude examinarea pe fond a cauzei.
În speţă, hotărârea în fond a fost pronunţată de Tribunalul Bacău la 18 decembrie 2003, în prezenţa inculpatului arestat (conform menţiunii existente la fila 85 din dosarul nr. 8789/2003 al Tribunalului Bacău), iar cererea de apel adresată instanţei de control judiciar din dosarul nr. 651/2004 al Curţii de Apel Bacău este datată de acesta, 19 ianuarie 2004, deci cu mult în afara termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termen care în această situaţie, curge de la pronunţare (inculpatul fiind prezent atât la dezbateri, cât şi la pronunţare).
În consecinţă, Înalta Curte, constată că, în mod corect apelul declarat de inculpat a fost respins ca tardiv.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., coroborate cu art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2003, la 14 septembrie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 48 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2003, la 14 septembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4507/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4511/2004. Penal. Art. 174 c.pen. Recurs → |
|---|
