ICCJ. Decizia nr. 4512/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4512/2004
Dosar nr. 3165/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 26 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, inculpatul S.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 august 2003 şi s-a menţinut conform art. 350 C. proc. pen., starea de arest.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 2 august 2003, inculpatul care se afla la o discotecă în comuna D., a intervenit în conflictul ce a izbucnit la un moment dat între partea vătămată B.M.C. şi martorul G.L.D.
Inculpatul a scos din buzunar un cuţit şi a aplicat victimei o lovitură în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă penetrantă cu emfizem cutanat întins. După aplicarea primei lovituri, inculpatul a intenţionat să aplice şi alte lovituri victimei însă a fost oprit de martorul G.L.D., care i-a smuls cuţitul din mână şi l-a aruncat pentru ca inculpatul să nu îl mai poată folosi.
Urmare a loviturii primite, victima a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale mai complicate iar din cuprinsul raportului medico-legal nr. 3015/2003 al I.M.L. Craiova rezultă că a suferit leziuni ce i-au pus în pericol viaţa şi care necesită 25 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate şi arătând că recunoaşte faptele comise, pe care le regretă.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 182 din 14 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinând că instanţa de fond în mod corect a stabilit cuantumul pedepsei aplicate în raport de fapta comisă, ce prezintă un grad ridicat de pericol social, la care se adaugă şi pericolul potenţial al inculpatului, cunoscut ca fiind stăpânit de viciul beţiei şi cu o conduită violentă în comunitate.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunţate numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă mai cu seamă că leziunile produse victimei nu au necesitat decât 25 zile de îngrijiri medicale. S-a solicitat totodată şi reţinerea circumstanţei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivat de faptul că scandalul în care a intervenit inculpatul a fost de fapt provocat de partea vătămată care a generat o adevărată încăierare.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, recursul nefondat, pentru următoarele consideraţiuni.
La stabilirea şi menţinerea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancţiunii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social. Astfel în raport de concluziile raportului medico-legal care a stabilit că viaţa victimei a fost pusă în pericol, ca şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut ca o persoană violentă şi stăpânit de viciul beţiei, pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinic şi legal dozată.
Nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a fost practic provocat de către partea vătămată, întrucât depoziţiile martorilor audiaţi, care au asistat la incident, nu confirmă o astfel de situaţie.
Criticile fiind aşadar nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se deduce din durata pedepselor perioada arestării preventive la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ce includ şi onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 182 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 august 2003, la 14 septembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4511/2004. Penal. Art. 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4514/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
