ICCJ. Decizia nr. 4506/2004. Penal. Art. 197 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4506/2004
Dosar nr. 4584/2004
Şedinţa publică din 13 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul C.D. din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În această încadrare juridică, inculpatul C.D. a fost condamnat la:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 5 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 15 noiembrie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 15 noiembrie 2003, în jurul orei 17,00, partea vătămată A.R. se îndrepta spre casă, pe strada Siderurgiştilor, întorcându-se de la numitele H.S. şi H.L.
În timp ce partea vătămată se afla în apropierea căminelor de nefamilişti G şi F, s-a întâlnit cu inculpatul C.D., care era însoţit de numitul F.R.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi a prins-o în braţe, în timp ce numitul F.R. şi-a continuat drumul îndreptându-se spre căminul în care locuia.
Deşi partea vătămată i-a solicitat inculpatului să o lase să plece acasă, acesta a imobilizat-o, zicându-i să nu ţipe, întrucât nu o va auzi nimeni.
Inculpatul a ţinut-o de mână pe partea vătămată pentru a o împiedeca să fugă, iar când au ajuns în apropierea pasarelei care traversa conducta cu agent termic, i-a propus să întreţină raporturi sexuale.
Deşi partea vătămată s-a opus, începând să ţipe şi s-a prins cu mâna de barele metalice ale pasarelei, inculpatul a tras-o peste pasarela metalică spre o buclă a conductelor de agent termic.
Ajungând în acest loc, după ce s-a asigurat că în apropiere nu se află nici o persoană, inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să se dezbrace, a tras-o de păr şi a lovit-o cu pumnul peste cap.
Întrucât partea vătămată nu s-a mai putut opune, aceasta s-a conformat solicitărilor inculpatului şi s-a dezbrăcat, acesta întreţinând cu ea raport sexual normal.
După aceasta inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să întreţină cu el relaţii sexuale orale, dar aceasta s-a opus. Inculpatul a insistat, a lovit partea vătămată cu pumnul peste cap şi a tras-o de păr, situaţie în care partea vătămată a cedat şi a întreţinut cu inculpatul relaţii sexuale orale.
Deşi partea vătămată s-a opus, inculpatul, folosind violenţa, a întreţinut cu aceasta şi relaţii sexuale anale.
Ulterior, partea vătămată a reuşit să fugă, s-a deplasat la domiciliul său după care împreună cu mama sa au mers la secţia de poliţie unde a sesizat fapta.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1258/ E din 15 noiembrie 2003, partea vătămată a prezentat semnele unei deflorări complete mai vechi de 7-10 zile, a cărei dată nu se poate preciza, în secreţia vaginală şi în secreţia bucală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi şi a prezentat o fisură anală recentă, ce putea data din 15 noiembrie 2003 şi care a putut fi produsă în cadrul unui raport sexual anal.
Instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol calificat, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., deoarece inculpatul nu a cunoscut că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Împotriva sentinţei penale nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului Galaţi au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul C.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice din infracţiunea de viol calificat, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi că, în ceea ce priveşte infracţiunea de perversiune sexuală trebuiau reţinute şi dispoziţiile alin. (2).
S-a invocat că din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu planşele foto, rezultă cu certitudine că, în momentul săvârşirii faptei, inculpatul a cunoscut că partea vătămată avea 14 ani.
Inculpatul C.D. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, susţinând că în mod greşit nu s-au reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 C. pen., deoarece nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut şi regretat fapta, a avut o comportare bună în familie şi societate şi a achitat părţii vătămate o parte din daunele morale solicitate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 404/ A din 19 iulie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat sentinţa nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în cea de viol calificat, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi din infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza acestor texte a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) pe o durată de 3 ani şi respectiv la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Potrivit art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Curtea de Apel Galaţi, prin aceeaşi decizie a respins apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de viol calificat, deoarece el nu a avut reprezentarea faptului că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani. De asemenea, inculpatul a susţinut că instanţa în mod greşit nu a făcut aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
Analizând hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţele, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză au reţinut în mod corect că, în seara de 15 noiembrie 2003, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări, inculpatul C.D. a întreţinut raporturi sexuale normale, orale şi anale cu partea vătămată A.R., în vârstă de 14 ani.
Această situaţie de fapt rezultă cu certitudine din plângerea părţii vătămate, rapoartele de constatare medico-legale, relatările martorilor A.D., A.A.D., H.E., H.L. şi F.R., precum şi declaraţiile inculpatului.
Instanţa de apel, reţinând situaţia de fapt descrisă mai sus, în baza probelor administrate, a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice reţinând infracţiunea de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În mod just, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut greşit că inculpatul nu a cunoscut că partea vătămată A.R. nu avea împlinită vârsta de 15 ani şi pe acest considerent a dispus schimbarea încadrării juridice.
Audiată, atât în faza de urmărire penală, cât şi la judecarea cauzei în fond, partea vătămată A.R. a susţinut în mod constant că i-a spus inculpatului înainte de întreţinerea relaţiilor sexuale prin constrângere, că are 14 ani.
Aceste aspecte sunt confirmate şi de planşele foto, din care rezultă că partea vătămată prezintă Constituţia unei fete care nu are mai mult de 14 ani.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere că, datorită distanţei mari de la locul unde partea vătămată a fost acostată şi locul în care infracţiunea a fost comisă, inculpatul a avut tot timpul să o observe pe aceasta şi, să-şi dea seama de vârsta pe care o are.
Curtea consideră că instanţa de apel a făcut o corectă individualizare a pedepselor având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite, împrejurările în care au fost comise, urmările produse, vârsta părţii vătămate, consecinţele fizice şi psihice la care a fost expusă aceasta.
Faţă de această situaţie, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 404/ A din 19 iulie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2003 la 13 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4505/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4507/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
