ICCJ. Decizia nr. 464/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 464/2004
Dosar nr. 5408/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 126 din 28 februarie 2003, a condamnat inculpatul G.Şt. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 16 martie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, 18.242.523 lei despăgubiri, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părţii vătămate L.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 14 martie 2002, inculpatul şi concubina sa, partea vătămată L.C. au lucrat în grădină şi au consumat vin.
Inculpatul a întrerupt activitatea şi a intrat în casă pentru a-l tunde pe martorul M.I., timp în care partea vătămată a rămas în grădină şi a băut vinul rămas în sticlă.
Inculpatul şi martorul au consumat şi ei 0,5 litri ţuică şi după ce s-a reîntors în grădină supărat că L.C. a băut tot vinul a început să o lovească cu pumnii şi picioarele în abdomen. Cu toate că partea vătămată a încercat să-i explice inculpatului, că vinul a fost băut de tatăl său G.F., inculpatul a continuat să o lovească, până când la strigătele părţii vătămate i-a permis să intre într-o cameră şi să se aşeze pe pat.
Urmare loviturilor în abdomen, starea sănătăţii femeii s-a alterat rapid şi deşi l-a rugat s-o ducă la spital, inculpatul nu a dat curs rugăminţii, până a doua zi dimineaţă când a fost chemată salvarea.
Potrivit raportului medico-legal, partea vătămată a prezentat politraumatism prin agresiune individuală, contuzie abdominală posttraumatică cu ruptură de ileon şi plagă de mezenter, peritonită generalizată şi hemiperitoneu. Leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale (partea vătămată a fost spitalizată de la 15 martie la 10 aprilie 2002) şi au pus în primejdie viaţa.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie.
Prin Decizia nr. 425 din 6 octombrie 2003, secţia penală de la Curtea de Apel Craiova, având în vedere şi cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la omor simplu, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa şi schimbând încadrarea juridică l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs.
A criticat Decizia ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei şi a cerut casarea ei conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A motivat că instanţa de apel nu a avut în vedere situaţia familială deosebit de grea, el şi concubina au doi copii, iar concubina nu realizează venituri şi, de asemenea, că este pentru prima dată în conflict cu legea penală.
Recursul este neîntemeiat.
Se constată că la individualizarea pedepsei s-a ţinut seama în mod corespunzător, de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), durata şi modul de executare fiind corect stabilite, ca urmare a aprecierii la justa lor semnificaţie, a tuturor împrejurărilor esenţiale care evidenţiază pericolul social concret al faptei şi periculozitatea concretă a făptuitorului.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prin cruzimi. Instanţa de apel a motivat convingător că încadrarea juridică este greşită, pentru că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a acţionat în mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, acţiuni care să inspire oroare sau groază victimei, cât şi persoanelor care au aflat pe orice cale de săvârşirea faptei.
Reţinând că prin loviri repetate cu pumnii şi picioarele, inculpatul a produs multiple leziuni dar mai ales atitudinea acestuia faţă de victimă, de a nu da curs cererii acesteia de a fi dusă la spital până a doua zi când starea sănătăţii era foarte gravă, Curtea a apreciat corect că pentru realizarea finalităţii dispoziţiilor art. 52 C. pen., se impune aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare.
Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, recursul va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) din acelaşi cod, se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 16 martie 2002 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.Şt. împotriva deciziei penale nr. 425 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 martie 2002 la 27 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2004. Penal. Art.197, 202 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 466/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
