ICCJ. Decizia nr. 466/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.466/2004
Dosar nr. 5538/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 521 din 27 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul C.M. a fost condamnat, după cum urmează:
- 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 20 iulie 2001 la zi.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea legitimaţiei tip M.A.N.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.092.780.840 lei despăgubiri către partea civilă SC A.G. SA.
A reţinut instanţa că inculpatul C.M. împreună cu numiţii N.G. şi B.V.V. (faţă de care s-a disjuns cauza) în seara zilei de 27 septembrie 1999 au pătruns prin tăierea plasei gardului, în incinta depozitului SC A.G. SA, de unde au sustras 41 butoaie ce conţineau 1.395 kg medicamente.
După sustragerea medicamentelor, la plecare, inculpatul C.M. a închis uşa şi a montat un lacăt identic cu cel original.
Pentru a putea să valorifice marfa, inculpatul C.M. l-a contactat pe inculpatul T.P., solicitându-i acestuia să falsifice nişte documente de transport (factură, aviz) şi, de asemenea, i-a solicitat să-i confecţioneze o legitimaţie tip M.A.N.
În acest scop i-a remis inculpatului T.P. o legitimaţie, provenind dintr-un furt săvârşit anterior.
Inculpatul T.P. nu a cunoscut faptul că medicamentele ce urmau a fi valorificate provin din furt.
În legătură cu legitimaţia tip M.A.N. pe care a primit-o de la inculpatul C.M., inculpatul T.P. şi-a aplicat propria-i fotografie pe această legitimaţie.
Pentru transportul medicamentelor sustrase, inculpatul C.M. a apelat la serviciile învinuitului B.C., căruia i-a comunicat că ar dori să transporte marfa de la Mogoşoaia la Braşov, nespecificând natura mărfii.
În acest scop, inculpaţii C.M. şi T.P. s-au deplasat la depozitul SC A.G. SA din comuna Mogoşoaia, unde inculpatul C.M. a încărcat cele 41 butoaie, iar inculpatul T.P. a rămas în maşină, din cauza întunericului nevăzând conţinutul butoaielor.
După încărcarea mărfii, B.C. i-a cerut inculpatului să-i remită actele justificative şi de transport ale mărfii, comunicându-i că în lipsa acestora, el nu va efectua transportul.
Inculpatul i-a spus că nu le are la el, dar i le va da a doua zi. În acel moment, învinuitul a închis duba, a asigurat-o şi a plecat acasă, urmând ca transportul să fie efectuat după ce îi vor fi prezentate documentele mărfii.
Inculpatul C.M. a luat legătura cu T.P., căruia i-a dat nişte documente fictive, pe care acesta din urmă le-a falsificat.
A doua zi, inculpatul i-a arătat documentele lui B.C. care, de bună credinţă, crezând că sunt reale, a acceptat să efectueze transportul.
În acest scop, inculpatul C.M. a împrumutat un automobil al cărui proprietar este numitul R.I. şi a plecat spre Braşov, având ca pasageri pe T.P. şi numiţii B.V.V. şi N.G.
În spatele autoturismului a circulat învinuitul B.C., care transporta medicamentele.
La farmacia SC S. SA, au luat legătura cu patronul firmei, martorul S.I., căruia i-au comunicat că sunt ofiţeri ai armatei române, în acest sens, T.P. prezentând legitimaţia pe care era scris „Lt. col. R.C.".
De asemenea, cei doi i-au comunicat numitului S.I. că substanţa folosită la fabricarea medicamentelor, provine dintr-un depozit al armatei.
Martorul a achiziţionat două butoaie de prafuri de medicamente, contra sumei de 5.000.000 lei, iar patru butoaie le-a luat în custodie pentru a le analiza conţinutul, în lipsa unui buletin de analiză, urmând a achita ulterior contravaloarea acestora.
Sesizând faptul că marfa nu mai poate fi valorificată fără să-i aducă neplăceri, inculpatul C.M. a hotărât să o abandoneze pe un câmp, aflat pe raza comunei Corneşti, judeţul Dâmboviţa, pretextând faţă de ceilalţi învinuiţi că aceste medicamente erau expirate.
Ulterior, cele 35 butoaie au fost găsite abandonate, fiind predate părţii vătămate SC A.G. SA. De asemenea, cele 6 butoaie ridicate de la SC S. SA Braşov, au fost predate părţii vătămate.
Rezultă că din cantitatea de 1.395 kg materie primă, s-a recuperat cantitatea de 987,7 kg, nefiind recuperată cantitatea de 412,5 kg.
Instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la prejudiciul produs, care nu este mai mare de 2.000.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti criticând-o pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului C.M. şi a solicitat majorarea acesteia.
Inculpatul a criticat sentinţa tot pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca prea aspră şi a solicitat reducerea ei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 570 din 26 septembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate.
A motivat instanţa de apel că, în raport de probele administrate, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute.
Faptei inculpatului i s-a dat o încadrare juridică legală.
Pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune reţinută, au fost just individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se justifică majorarea sau reducerea acestora.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului C.M. şi cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsă, a perioadei executate prin arest preventiv de către acesta.
Examinând recursul declarat de Parchet, precum şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
În cauză nu se contestă sustragerea de către inculpat împreună cu mai multe persoane, prin efracţie, noaptea, a cantităţii de 1395 kg medicamente, depozitată în 41 de butoaie.
Încadrarea juridică dată faptei de sustragere în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., este greşită.
Reţinerea alineatului 3 în cadrul infracţiunii de furt calificat a fost motivată de instanţa de fond, prin aceia că bunurile însuşite de inculpat, au pus în pericol siguranţa statului şi a persoanelor pe drumurile publice. Instanţa de apel a menţinut această încadrare juridică.
Alineatul 3 al infracţiunii de furt calificat a fost introdus prin OUG nr. 207 din 15 noiembrie 2000, modificat prin Legea nr. 456/2001.
La lit. g) al acestui alineat a fost incriminată fapta de sustragere de bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice, care se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Pe de o parte fapta de furt calificat a fost săvârşită de inculpat la data de 27 septembrie 1999, anterior modificărilor aduse prin OUG nr. 207 din 15 noiembrie 2000, iar pe de altă parte medicamentele sustrase (ampicilină, piracetam, cimetidină, propranolol şi rivanol) nu sunt de natură să pună în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice.
Faţă de cele reţinute, urmează a dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Motivul de recurs al parchetului cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, este întemeiat.
Pericolul social al faptelor comise, modalitatea în care acestea au fost săvârşite, paguba mare cauzată părţii civile, împrejurarea că inculpatul este recidivist (suferind o condamnare pentru acelaşi gen de infracţiuni) justifică înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute şi aplicarea unui tratament sancţionator mai aspru.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchet, în sensul celor reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 570 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat C.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 521 din 27 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică reţinută faptei de furt calificat şi reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, astfel:
- 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi îl condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 2 luni închisoare la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iulie 2001 la 27 ianuarie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 467/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
