ICCJ. Decizia nr. 4993/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4993/2004
Dosar nr. 2661/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 832 din 19 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul B.L.V. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În conformitate cu dispoziţiile art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă G.I., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 40 milioane lei către aceasta.
S-a luat act că părţile vătămate D.V., V.V., K.C., M.F. nu s-au constituit părţi civile, prejudiciile ce le-au fost cauzate fiind acoperite prin recuperare.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La datele de 18 ianuarie 1999, 18 iunie 1999, 27 octombrie 1999 şi 28 octombrie 1999, inculpatul B.L.V. a pătruns prin efracţie în apartamentele părţilor vătămate de unde a sustras aparatură electronică, bijuterii, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte. Bunurile sustrase, în valoare de 70 milioane lei au fost valorificate.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procese-verbale de conducere în teren, procese-verbale de predare-primire, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 713 din 27 noiembrie 2003, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat şi a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin Decizia penală nr. 959 din 18 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul inculpatului, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare acestei instanţe.
S-a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării sentinţei penale inculpatului, astfel că apelul declarat de acesta este în termen, impunându-se judecarea căii de atac ordinare în fond.
Prin Decizia penală nr. 236/ A din 31 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.L.V., reiterând motivele din apel şi criticând hotărârile pronunţate pentru netemeinicie.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, date fiind circumstanţele personale şi reale ale făptuitorului şi faptei (inculpatul s-a autodenunţat, a recunoscut infracţiunea săvârşită, prejudiciile cauzate sunt parţial acoperite).
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.L.V., punând în evidenţă toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social sporit al infracţiunii săvârşite, inculpatul operând spargeri în cinci locuinţe; totodată, s-a analizat modul de operare, cuantumul prejudiciilor cauzate, fiind sustrase bunuri de valoare, precum şi statutul de recidivist al inculpatului care a fost condamnat pentru săvârşirea a numeroase infracţiuni de furt calificat, tâlhărie, ultraj şi tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.
Pe de altă parte, instanţa de fond a luat în considerare şi sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul pe tot parcursul procesului penal şi prin care a ajutat la stabilirea adevărului în cauză, proporţionalizând cuantumul pedepsei aplicate, astfel ca el să reflecte în mod just datele şi împrejurările arătate mai sus.
Pentru aceste considerente, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde şi scopului coercitiv şi educativ al acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul inculpat B.L.V. este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.V. împotriva deciziei penale nr. 236 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4992/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5001/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
