ICCJ. Decizia nr. 5308/2004. Penal
Comentarii |
|
Judecătoria Murgeni, prin sentința penală nr. 199 din 11 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul V.N. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., incest prevăzută de art. 203 C. pen. și infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, în seara de 1 iunie 2003, inculpatul a întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu bunica sa V.C., în vârstă de 86 ani.
în același context, în timp ce partea vătămată încerca să iasă din cameră pentru a cere ajutor fiul său, inculpatul a lovit-o cu un cuțit în zona hemitoracelui stâng, leziunile produse necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale de 8-9 zile.
Prin decizia penală nr. 392 din 1 octombrie 2003, Tribunalul Vaslui a admis apelul inculpatului și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen. și art. 203 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., menținând pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.
Instanța de apel a reținut că infracțiunea de incest subzistă numai când raportul sexual între rudele în linie directă sau între frați și surori este consimțit, precum și atunci când rudele în linie directă sau frații ori surorile nu locuiesc și nu gospodăresc împreună cu făptuitorul.
Ori de câte ori însă rudele în linie directă sau frații ori surorile se încadrează în noțiunea de membru al familiei, iar actul sexual nu este consimțit, ne aflăm în prezența unei singure infracțiuni, cea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., care absoarbe în conținutul său elementele constitutive ale infracțiunii de incest.
Prin decizia penală nr. 1096/2003 a Curții de Apel Iași s-a respins recursul inculpatului.
în temeiul art. 409 și art. 410 partea I pct. 4 teza a II-a și pct. 7 C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare, pentru desființarea hotărârilor, considerându-se ca fiind pronunțate cu încălcarea legii, în ceea ce privește omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi pentru infracțiunea de viol și menținerea încadrării juridice a faptelor reținute de către instanța de fond.
Examinând hotărârile atacate, în raport de cazurile de recurs în anulare, prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 și pct. 7 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei că recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis.
1. în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., violul este agravat când este săvârșit asupra unui membru de familie și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi. Această infracțiune există deci când violul este săvârșit asupra unui membru de familie.
Potrivit art. 203 C. pen., constituie infracțiunea de incest raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Infracțiunile analizate au obiecte juridice diferite.
Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii de viol îl constituie relațiile sociale privitoare la viața sexuală a persoanei, legea penală ocrotind, prin incriminarea violului, libertatea acestor relații la adăpost de orice constrângere.
Sub aspectul elementului material infracțiunea de viol constă într-un raport sexual fără consimțământul persoanei respective și anume prin constrângere sau profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința sau de a se apăra.
Cât privește infracțiunea de incest acesta constă în săvârșirea unui raport sexual între rudele în linie directă sau între frați și surori.
Obiectul juridic al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la viața sexuală, legea penală ocrotind, de această dată, sănătatea fiziologică și morală.
Caracterul socialmente periculos al acestei fapte izvorăște nu din natura relațiilor sexuale ci din aceea a raporturilor de rudenie, raporturi care fac ca incestul să fie periculos din punct de vedere biologic și moral; biologic pentru că aceste raporturi ar duce la degenerarea speciei umane; moral, fiindcă admiterea lor ar constitui o subminare a bazelor morale pe care se întemeiază familia și însăși societatea.
în atare condiții nu se poate admite că infracțiunea de incest se absoarbe în conținutul constitutiv al infracțiunii de viol.
Revenind la cauză se constată că inculpatul a întreținut raport sexual prin constrângere, cu bunica sa paternă împreună cu care locuia și se gospodărea.
împrejurarea că victima are și calitatea de membru de familie, în sensul prevăzut de art. 1491C. pen., nu exclude aplicarea dispozițiilor art. 203 C. pen. Raportul sexual poate avea loc cu acordul ambelor persoane în care situație fiecare răspunde pentru fapta comisă în condițiile stabilite de lege pentru subiecții infracțiunii.
în situația în care una dintre persoane beneficiază de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei [(în speță constrângerea fizică prevăzută de art. 46 alin. (1) C. pen.)], infracțiunea de incest se reține numai în sarcina inculpatului.
2. Este fondat și motivul de recurs în anulare referitor la pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
Astfel, potrivit art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., violul este agravat atunci când este săvârșit asupra unui membru de familie și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
De asemenea, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea penală prevede această pedeapsă.
Ca atare instanța de fond trebuia, ca în baza textelor de lege menționate, dispunând condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1)C. pen., să-i aplice și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi din cele enumerate de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în consecință, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 4141alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a casat hotărârile atacate cu privire la: încadrarea juridică a faptelor, a schimbat din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1)C. pen., în infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen. A menținut pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de incest, precum și pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare; în baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, executabilă după executarea pedepsei principale.
← ICCJ. Decizia nr. 5285/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 261/2004. Penal → |
---|