ICCJ. Decizia nr. 5636/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5636/2004
Dosar nr. 5247/2004
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2004
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 803 din 14 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5575/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpaţii A.F.R. şi B.A., din infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.F.R. la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 12 octombrie 2003 la zi.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 12 octombrie 2003 la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La sfârşitul lunii septembrie 2003, partea vătămată B.A.D. în vârstă de 16 ani şi 11 luni, domiciliată în comuna Rădoieşti Deal judeţul Teleorman, în timp ce se afla în Bucureşti, a fost răpită de pe stradă de numiţii S. şi R. A fost dusă într-un imobil, unde a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu cei doi, după care aceştia au vândut-o cu suma de 300 dolari S.U.A. numiţilor N. şi L. Aceştia din urmă au ţinut-o într-un imobil situat pe str. Ştefan Furtună şi au obligat-o să se prostitueze.
În aceeaşi perioadă, inculpatul A.F.R. dorea să cumpere o fată, pe care să o exploateze prin practicarea prostituţiei. În acest sens, la data de 6 octombrie 2003, inculpatul A.F.R. a discutat cu mai mulţi prieteni într-un C.I. din Piaţa Amzei şi a fost pus în legătură cu numitul L., de faţă la discuţii fiind şi inculpatul B.A.
Conform înţelegerii intervenite, inculpatul A.F.R. urma să cumpere o fată de la numitul L., iar coinculpatul B.A. să o găzduiască în locuinţa sa din Calea Victoriei în vederea practicării prostituţiei.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 16,00, inculpatul A.F.R. a cumpărat-o pe partea vătămată B.A. de la numitul L., dându-i în schimb un telefon mobil şi suma 50 dolari S.U.A., rămânând să-i mai remită ulterior încă 50 dolari S.U.A.
Partea vătămată a fost dusă de inculpatul A.F.R. la locuinţa inculpatului B.A., unde cei doi i-au adus la cunoştinţă faptul că trebuie să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, până când inculpatul A.F.R. îşi va recupera suma de bani pe care a plătit-o pentru a o cumpăra.
Partea vătămată a stat în locuinţa inculpatului B.A. în perioada 6 - 11 octombrie 2003 şi a întreţinut relaţii sexuale cu numitul C.C., prieten cu inculpatul A.F.R., cu numitul A.F.R. Bogdan, fratele inculpatului A.F.R. şi cu inculpatul B.A.
Iniţial, partea vătămată le-a spus inculpaţilor că are 19 ani, dar după 2 zile i-a mărturisit inculpatului B.A. că are numai 16 ani. În data de 8 sau 9 octombrie 2003, numita S.M., concubina inculpatului A.F.R., i-a adus părţii vătămate mai multe articole de îmbrăcăminte, ocazie cu care a constatat că aceasta este însărcinată.
Înştiinţându-i pe cei doi inculpaţi, aceştia au luat hotărârea de a o da înapoi pe partea vătămată celui de la care o cumpăraseră.
Pentru că nu mai dorea să se întoarcă în imobilul din str. Ştefan Furtună, la data de 11 octombrie 2003, în jurul orelor 18,00, partea vătămată B.A. a deschis un geam de la mansardă şi i-a cerut ajutorul numitului D.C.
Acesta a anunţat organele de poliţie, care s-au deplasat la adresa din strada Calea Victoriei şi au spart uşa de la intrarea în locuinţa inculpatului B.A., unde au găsit-o pe partea vătămată B.A.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii A.F.R. şi B.A.
Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor.
Aceştia, dimpotrivă, în apelurile promovate, au solicitat redozarea sancţiunilor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, în raport de datele care caracterizează persoana lor.
Prin Decizia penală nr. 641 din 7 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2763/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii A.F.R. şi B.A.
A fost dedusă arestarea preventivă a ambilor inculpaţi de la 12 octombrie 2003 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestora.
Au fost obligaţi ambii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:
- inculpatul A.F.R. la plata sumei de 500.000 lei;
- inculpatul B.A. la plata sumei de 900.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A.F.R. şi B.A.
La termenul din data de 1 noiembrie 2004, acordat pentru judecarea recursului, inculpatul A.F.R. personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că înţelege să-şi retragă recursul formulat.
Inculpatul B.A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanţele anterioare este greşită.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) şi art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza II C. proc. pen., raportate la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat.
Având în vedere manifestarea de voinţă a inculpatului A.F.R. făcută în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus enunţate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de acesta.
Totodată, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, modul de acţionare şi împrejurările comiterii faptei, precum şi conduita sinceră a inculpaţilor, care se află la primul impact cu legea penală.
Nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpaţilor de către instanţa de fond, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită şi al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp.
Aceste infracţiuni de o amploare deosebită aduc atingere, uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, şi chiar sănătăţii acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
În atari condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.
În plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 641 din 7 septembrie 2004 a curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 octombrie 2003 la 1 noiembrie 2004.
Va lua act de declaraţia inculpatului A.F.R. de retragerea recursului formulat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi să plătească sumele de câte 1.600.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 641 din 7 septembrie 2004 a curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 octombrie 2003 la 1 noiembrie 2004.
Ia act de declaraţia inculpatului A.F.R. de retragerea recursului formulat.
obligă recurenţii inculpaţi să plătească sumele de câte 1.600.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5632/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5643/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
