ICCJ. Decizia nr. 5777/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 898 din 1 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpatul L.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare și la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat 6 doze tip bilă conținând 0,305 gr. heroină.
s-a reținut că, în data de 29 iulie 2003, inculpatul a oferit învinuiților D.F., R.A.M. și G.C. 6 doze de heroină, în vederea consumului.
De asemenea, s-a reținut în sarcina acestuia, conform probatoriului administrat, deținerea fără drept de droguri, în vederea consumului propriu.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 29 ani, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale.
Apelul declarat de inculpat împotriva primei instanțe, vizând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 650 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Acesta a susținut că pedeapsa aplicată este mult prea severă și a solicitat reducerea acesteia.
Recursul este nefondat:
Temeinicia și legalitatea unei hotărâri judecătorești de condamnare, în raport de principiul individualizării pedepsei, este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Or, examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că prima instanță a adaptat pedeapsa pe măsura tulburării pe care faptele comise de inculpat au produs-o în mediul social, a realizat proporționalitatea cu măsura gradului de pericol social creat prin săvârșirea infracțiunilor, a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), diferențiind pedepsele și în raport de persoana inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de norma încriminatoare.
Ca atare, se constată că pedeapsa a fost just individualizată, aceasta este în măsură a îndeplini scopul și realiza funcțiile acesteia stabilite prin art. 52 C. pen.
Totodată, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența unor motive care să justifice acordarea unei eficiențe mai largi circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate de prima instanță.
Drept urmare, respingând apelul declarat de inculpat și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat în recurs.
în fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5733/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5659/2004. Penal → |
|---|
