ICCJ. Decizia nr. 5733/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 374 din 12 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat inculpata V.M. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu restul neexecutat de 1095 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată aceleași inculpate prin sentința penală nr. 1973/2003 urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpată cantitatea de 1,85 gr. heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 29 septembrie 2003, în jurul orei 12,00, în timp ce inculpata V.M. se afla în fața blocului din Aleea Livezilor, București, împreună cu martorul L.V., organele de poliție din cadrul U.G.P.R. - B.C.C.O., aflate în misiune în zonă, au legitimat pe cei doi.
Controlând geaca neagră din piele pe care inculpata o avea asupra sa, în buzunarul lateral al hainei a fost găsit un tub de plastic, tip medicament, în care se aflau 91 pungi din material plastic, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare bej, stabilită prin analiza de laborator ca fiind un amestec de cofeină în amestec cu heroină.
Susținând că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în sensul că geaca nu aparținea acesteia ci martorului R.M., inculpata a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 317/ A din 26 aprilie 2004, a respins apelul declarat de inculpată și a menținut hotărârea primei instanțe, reținând că vinovăția acesteia este pe deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză.
Reiterând criticile formulate în apel, inculpata a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Examinând cauza în raport de criticile formulate în recursul declarat de inculpată și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Din declarația martorului V.M. a rezultat că haina din piele găsită asupra inculpatei nu putea fi a altei persoane în raport de împrejurarea că acesta a coborât împreună cu inculpata, în jurul orei 12,00, din garsoniera în care își petrecuseră noaptea împreună. Totodată, din declarația aceluiași martor mai rezultă că haina, aflată asupra inculpatei, în buzunarul căreia a fost găsit tubul conținând amestecul porționat de heroină cu cofeină, era o haină de damă.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că declarația inculpatei, de nerecunoaștere a faptei, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
în consecință, respingând apelul declarat de inculpată și menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă cazului de casare prevăzut în art. 3859pct. 15 C. proc. pen., vizat de recurentă.
în fine, recursul declarat de inculpată se constată a fi nefondat și sub aspectul criticilor privind greșita individualizare a pedepsei, în raport de împrejurarea că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatei, la limita minimă prevăzută de norma incriminatoare, se constată a fi just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în măsură a realiza funcțiile și îndeplini scopul prevăzute în art. 52 din același cod, așa încât hotărârile atacate nu sunt supuse nici cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., vizat de recurenta-inculpată.
Recursul se constată a fi întemeiat.
Prin sentința penală nr. 1973 din 9 iulie 2003, reținută ca prim termen al recidivei, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.
Sentința a rămas definitivă la data de 6 octombrie 2003, potrivit precizărilor Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București.
Infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 29 septembrie 2003, anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1973/2003 a Judecătoriei sectorului 5 București.
Or, una din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru reținerea pluralității de infracțiuni, în forma recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., privește existența unei condamnări anterioare definitive care, în raport de datele expuse se constată a fi neîndeplinită.
Drept urmare, reținând săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, deși a doua infracțiune a fost săvârșită anterior rămânerii definitive a sentinței reținute ca prim termen a recidivei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre contrară legii, supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul și va casa hotărârile atacate numai cu privire la reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pe care le înlătură.
Pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatei, precum și pedeapsa complementară, va fi menținută în raport de faptul că aceasta a fost stabilită la limita minimă a normei incriminatoare, iar în cauză nu se constată stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau de inculpată care micșorează gradul de pericol social al infracțiunii sau de periculozitate a făptuitoarei, care să justifice reținerea circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea acesteia, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Totodată, celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5066/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5777/2004. Penal → |
|---|
