ICCJ. Decizia nr. 6620/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6620/2004
Dosar nr. 6410/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 475 din 15 iunie 2004, Tribunalul Dolj, după ce în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată iniţial faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c), raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
S-a dedus perioada executată în arest preventiv, de la 19 decembrie 2003 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit cu mâner de lemn.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Victima C.G. a locuit în comuna Malu Mare, judeţul Dolj, cu cei doi fii ai săi, C.N. şi C.L., iar, la sfârşitul săptămânii, în domiciliul acestora venea şi C.V., soţia victimei, care lucra în Craiova.
Cei trei bărbaţi, obişnuiau să consume băuturi alcoolice, pe fondul cărora deseori apăreau divergenţe, ce culminau cu bătăi, de fiecare dată victima C.G. fiind lovită de fiul său, inculpatul C.N.
În seara de 18 decembrie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul C.N. s-a deplasat la magazinul martorului B.M., de unde a cumpărat o geacă tip vestă, o sticlă de vişinată, 2 sticle de vodcă, 2 baterii şi un număr de petarde, îndreptându-se către casă, în jurul orelor 19,00.
La domiciliu, împreună cu tatăl său şi cu fratele său C.L., inculpatul a consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, C.L. a plecat la un bar din apropiere.
După ce au rămas singuri, pe fondul consumului de alcool, C.G. şi C.N., s-au luat la ceartă, aşa cum se întâmplase şi în alte rânduri.
În aceste împrejurări, inculpatul C.N. a luat un cuţit, cu care l-a înjunghiat pe tatăl său, C.G., peste corp, gât, membre şi în zona feţei, fără însă ca leziunile să fie penetrante.
Liniştindu-se, inculpatul l-a lăsat pe tatăl său să se culce în pat, iar, între timp, el a făcut ordine în casă, pentru ca fratele ori mama sa să nu cunoască amploarea evenimentului consumat.
După ora 12,00, noaptea, martorul C.L., a revenit acasă, observând că tatăl său prezenta urme de sânge pe nas şi că era tăiat la gât, însă nu a dat importanţă acestor aspecte, aşezându-se şi el în pat alături de victimă.
Spre ziuă, tatăl său i-a cerut un pahar cu apă, după care s-a culcat din nou.
În dimineaţa zilei de 19 decembrie 2003, întrucât se înţelesese anterior cu vecinul său, martorul F.M., să-l ajute la sacrificarea unui porc, inculpatul C.N. s-a deplasat la domiciliul acestuia.
După plecarea inculpatului, martorul C.L., intrigat de faptul că, deşi se făcuse ziua, tatăl său nu se trezise, a mers în camera în care se afla acesta, constatând însă că decedase.
Prima instanţă, reţinând că leziunile ce i-au fost cauzate victimei, nu i-au produs acesteia suferinţe ori chinuri deosebite, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c), combinat cu art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul C.N. care a criticat-o sub aspectul greşitei sale condamnări, apreciind că moartea tatălui său a survenit urmare stării avansate de ebrietate în care acesta s-a aflat în seara respectivă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să-i fie recunoscute circumstanţe atenuante personale, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Prin Decizia penală nr. 448 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1545/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.N.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 15 iunie2004 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 600.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.N. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca urmare a lipsei probelor de incriminare.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că invocarea nevinovăţiei de către inculpat contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, imediat după constatarea decesului victimei, de către martorul C.L., în casa părintească a venit şi fiica victimei, respectiv martora C.L. care, în declaraţia dată la 19 decembrie 2003 a precizat că, intenţionând să o anunţe şi pe bunica ei, despre decesul tatălui a fost oprită de inculpatul C.N. care i-a spus „să facă mai întâi curăţenie în cameră, să nu ştie lumea ce s-a întâmplat". În aceste condiţii, între cei doi au apărut o serie de divergenţe, determinate de faptul că martora C.L. susţinea că tatăl său nu murise, ci fusese omorât, întrucât avea tăieturi pe corp şi urme de sânge pe haine, urme vizibile şi pe pătura cu care era învelit. Tot martora C.L. a fost cea care s-a deplasat în sat pentru a-l aduce pe medicul din comună, în vederea eliberării certificatului de deces, medic care însă a refuzat să-l emită constatând multiplele leziuni de violenţă pe care le prezenta victima. În aceste condiţii au fost sesizate organele de poliţie.
Pe de altă parte, raportul de constatare medico-legală nr. 5177 din 12 ianuarie 2004, avizat de I.M.L. Craiova a concluzionat că moartea numitului C.G. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa multiplelor plăgi tăiate-înţepate şi penetrante toracice; leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovituri repetate cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, cu lama având lăţimea maximă de 2 cm şi lungimea minimă de 10-12 cm. Totodată, s-a mai stabilit că leziunile nu puteau fi produse prin cădere, iar loviturile au fost aplicate din faţă, spate şi lateral stânga şi dreapta; între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, moartea putând data din 19 decembrie 2003.
Toate acestea se coroborează cu constatările din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (fiind vizibile petele de sânge existente pe hainele victimei şi în diverse locuri din încăperea în care se afla aceasta), cu planşa foto judiciară a cadavrului victimei, cu raportul de expertiză a urmelor papilare ridicate de pe sticlele cu băutură găsite la faţa locului, cu planşa foto a cuţitului corp-delict, cu declaraţiile martorilor C.L., P.L.M., C.L., C.V., A.I., F.E.M. şi B.M. şi cu declaraţiile inculpatului care nu a negat prezenţa sa la domiciliu în seara respectivă, ori altercaţiile avute cu victima, ci doar faptul că dată fiind starea avansată de ebrietate în care s-a aflat, nu-şi mai aminteşte cum s-a finalizat incidentul cu tatăl său.
În aceste condiţii, cererea inculpatului de achitare este vădit nefundamentată şi nu se sprijină pe argumente de natură a zdruncina încrederea instanţei supreme în temeinicia probatoriilor administrate.
Din chiar atitudinea oscilantă exprimată de inculpat se poate desluşi clar intenţia acestuia de a prelungi atitudinea nesinceră adoptată în raport cu faptele deduse judecăţii, aspect ce dovedeşte o dată în plus că acesta nu a conştientizat gravitatea faptei comise şi nu încearcă nici un regret pentru consecinţele acesteia.
Astfel, inculpatul a probat indubitabil că prezintă un pericol real pentru societate şi că sancţiunea ce i-a fost aplicată corespunde întrutotul acestei stări de pericol.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind avute în vedere elementele de fapt şi de atitudine manifestate de acesta, precum şi împrejurarea că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancţionată în toate timpurile de societate sub forma paricidului.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional, ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii şi ar determina un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 decembrie 2003 la 9 decembrie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 decembrie 2003 la 9 decembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6565/2004. Penal. Art.248 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6621/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
