ICCJ. Decizia nr. 6573/2004. Penal. Art 211 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6573/2004
Dosar nr. 4907/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 792 din 11 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv începând cu 19 noiembrie 2003.
În baza art. 116 C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă de a se mai afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.B.A., suma de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul, la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului de Justiţie.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de lucrările de la dosar, a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În noaptea de 18 noiembrie 2003, inculpatul P.F. împreună cu o persoană cu numele de M., rămasă necunoscută şi faţă de care s-a dispus disjungerea se aflau în zona Ferentari şi au făcut apel la partea vătămată I.B.A., taximetrist, să-i transporte în zona Republica. Când au ajuns pe str. Gh. Doja din cartierul 23 August, persoana cu numele de M. i-a cerut părţii vătămate să oprească taxiul, iar după ce a oprit, a ameninţat-o cu un cuţit, solicitându-i să-i dea banii, staţia de emisie recepţie, radio-casetofonul şi telefonul mobil.
În aceste condiţii partea vătămată, de teamă, a demontat rodio-casetofonul, iar inculpatul P.F. care se afla lângă şofer i-a luat telefonul mobil, staţia de emisie-recepţie şi banii în sumă de 2.000.000 lei, iar numitul M. care ocupa scaunul din spatele şoferului i-a luat cheile de la autoturism pentru a o împiedica să ceară ajutor.
După comiterea infracţiunii, cei doi au fugit şi a fost depistat numai inculpatul, asupra căruia s-au găsit bunurile sustrase, care au fost restituite părţii vătămate.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute s-a dat activităţii materiale desfăşurate de inculpat încadrarea juridică arătată în prima parte a considerentului prezentei decizii şi a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani măsura de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât pedeapsa aplicată să fie de natură să ducă la reeducarea sa.
Reţinând, că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului, că acestea subzistă în continuare, în temeiul art. 160 lit. b) şi art. 300 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv începând cu data de 09 noiembrie 2003 potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Latura civilă a cauzei s-a menţionat că a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise în art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi art. 998 şi 999 C. civ., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, ce reprezintă suma de 2.000.000 lei sustrasă prin ameninţare şi degradările aduse la celelalte bunuri însuşite şi restituite părţii civile, sumă la care inculpatul a achiesat fiind de acord să o despăgubească pe partea civilă.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel numai de către inculpat, pe motiv că în cauză a fost pronunţată o hotărâre vădit nelegală şi esenţial netemeinică, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a dezvoltat acest motiv, arătându-se că pedeapsa aplicată este mare, exagerată şi nu s-a ţinut seama de poziţia sa sinceră, cum şi de faptul că a înţeles să despăgubească pe partea vătămată constituită parte civilă cu suma pretinsă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat, de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 607/ A din 19 august 2004, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Sentinţa şi Decizia au fost atacate cu recurs de către inculpat, potrivit art. 3853 C. proc. pen., pe motiv că hotărârile sunt netemeinice, referitoare la faptul că nu i s-au aplicat circumstanţe atenuante personale, faţă de faptul că, este infractor primar, a recunoscut şi regretat comiterea infracţiuni şi că a înţeles să despăgubească pe partea civilă cu suma pretinsă, cu titlu de despăgubiri civile.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul de recurs invocat care constituie caz de casare, în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa şi Decizia pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Instanţele, pe baza lucrărilor de la dosar, au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, dar şi din punct de vedere a răspunderii penale a inculpatului prin aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost comisă şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de drept, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi care sunt cuprinse între 7 ani şi 20 de ani închisoare, dar şi datele personale ale inculpatului.
Prin urmare, nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., faţă de gravitatea faptei comise că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate totală, în sensul că nu a dat date suficiente pentru a fi identificat celălalt făptuitor cu numele de M., că anterior comiterii acestei infracţiuni a mai comis o infracţiune de furt pentru care i s-a aplicat o sancţiune administrativă de 2.000.000 lei şi că deşi are numai un copil rezultat din concubinaj, pentru a-şi uşura situaţia, a declarat că are 5 copii în întreţinere.
Toate aceste elemente vizând datele personale ale inculpatului concluzionează că acesta nu dă dovadă de sinceritate totală, că prezintă o periculozitate socială sporită în raport de chestiunile evidenţiate mai sus, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen.
De altfel, pedeapsa de 8 ani închisoare, nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind orientată către limita minimă prevăzută de lege, care este de 7 ani închisoare şi reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Prin urmare, motivul de recurs invocat, nu constituie caz de casare, iar din oficiu, nu se constată cazuri din cele prevăzute la art. 3859 C. proc. pen., care să ducă la reformarea hotărârilor, astfel că recursul declarat, se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare detenţia.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi următoarele C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul P.F., împotriva deciziei penale nr. 607/ A din 19 august 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a sentinţei penale nr. 792 din 11 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, pe care le menţine ca fiind legale şi temeinice.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 08 decembrie 2004.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărare din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6572/2004. Penal.. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6577/2004. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs → |
|---|
