ICCJ. Decizia nr. 6577/2004. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6577/2004
Dosar nr. 4902/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 15 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Mureş, s-au dispus următoarele:
În baza art. 333 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.Z.L. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului sus-menţionat perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 23 noiembrie 2002 până la 15 aprilie 2003 şi a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., i-a condamnat pe inculpaţii R.A.C., B.L. şi K.S. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2002 până la 15 aprilie 2003.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.C. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2002 şi până la zi.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului K.S. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2002 şi până la zi.
S-a constatat că inculpatul B.L. este arestat în altă cauză.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit cu 30 de zile perioada arestului preventiv, faţă de inculpaţii R.A.C. şi K.S., de la 15 martie 2004 până la 13 aprilie 2004 inclusiv.
În baza art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E.M.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a admis acţiunea civilă a părţii civile B.S. şi a obligat inculpaţii D.Z.L., R.A.C., B.L. şi K.S., în solidar cu părţile responsabile civilmente R.A. şi R.E., B.I. şi B.R., precum şi K.I. la plata către partea civilă a sumei de 2.500.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata câte unei sume de 650.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, exceptându-l pe inculpatul E.M.C., care a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 2.100.000 lei, reprezentând onorarii avocaţiale din oficiu, urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.
Instanţa de fond a stabilit că la data de 21 noiembrie 2002, în jurul orelor 20,00, cei patru inculpaţi însoţiţi de minorul în vârstă de 12 ani G.A., au urmărit, acostat şi atacat pe partea vătămată B.S., de la care prin violenţă au sustras suma de 1.800.000 lei. Partea vătămată, în vârstă de 41 ani, a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale. S-a mai reţinut că inculpatul E.M.C., a văzut cele întâmplate şi a beneficiat de o parte din suma sustrasă. Stabilirea stării de fapt s-a datorat şi recunoaşterii fără reţinere, a celor săvârşite, de către fiecare inculpat în parte.
Instanţa de fond a stabilit astfel că, inculpaţii D.Z.L., R.A.C., B.L. şi K.S. au săvârşit infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul major D.Z.L. şi cu aplicarea prevederilor art. 99 şi urm. C. pen. pentru cei trei inculpaţi minori.
De asemenea, s-a stabilit că inculpatul E.M.C. a săvârşit infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 99 şi urm. C. pen.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa de fond a ţinut cont de toate criteriile impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv grad de pericol social concret, împrejurările specifice comiterii faptei, profilul socio-moral al fiecărui inculpat, agravantele şi atenuantele legale, poziţia procesuală adoptată, limitele de pedeapsă.
Apelurile declarate de inculpaţii D.Z.L., R.A.C., B.L. şi K.S., împotriva acestei sentinţe, vizând numai greşita individualizare a pedepselor, au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 122/ A din 6 august 2004 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş.
Inculpatul D.Z.L. a formulat recurs, în termen, criticând hotărârea atât cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei comise, cât şi cu privire la cuantumul pedepsei, care a solicitat să fie redus.
Recursul astfel formulat, vizând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., este nefondat.
Participarea inculpatului, în calitate de autor, la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, este pe deplin dovedită.
El împreună cu ceilalţi inculpaţi, a hotărât să sustragă banii pe care victima îi avea asupra sa. Profitând că aceasta se află în stare de ebrietate, l-a urmărit pe B.S., mergând în spatele său şi după ce trei dintre inculpaţi l-au lovit, trântindu-l la pământ, călcându-l cu picioarele peste cap şi mâini, inculpatul R.A. i-a sustras banii din buzunar şi i-a dat imediat inculpatului D.Z.L., care ulterior i-a împărţit cu toţi inculpaţii.
Atâta timp cât recurentul a hotărât împreună cu ceilalţi să atace victima pentru a-i sustrage banii, hotărâre care a fost pusă în executare, a participat la sustragerea banilor, însuşindu-şi o parte din ei, faptul că nu a comis nici un act de violenţă împotriva victimei, nu poate determina schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de tăinuire.
Tâlhăria este o infracţiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta principală, cât şi actele de violenţă, care sunt componenta adiacentă.
În speţă, recurentul a participat la un proces execuţional unic, desfăşurat în mod neîntrerupt şi care a produs rezultatul, sustragerea bunurilor din posesia victimei. Inculpaţii, mai puţin E.M.C., au participat la săvârşirea infracţiunii, unii comiţând acte de violenţă prin care victima a fost pusă în imposibilitate de a se apăra, iar alţii au sustras bunurile, astfel că toţi sunt coautorii infracţiunii complexe de tâlhărie, întrucât fiecare a realizat a parte din latura obiectivă a infracţiunii.
Fiecare inculpat şi-a desfăşurat activitatea infracţională în prezenţa celorlalţi, cunoscând că sustragerea se înfăptuieşte în condiţiile săvârşirii actelor de violenţă asupra victimei.
Cu privire la celălalt motiv de recurs, se constată că instanţele au avut în vedere, la stabilirea pedepselor toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Recurentul a mai fost condamnat, în perioada minorităţii, la mai multe pedepse pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, deci nu se află la prima faptă ilicită, iar pe parcursul procesului a adoptat o poziţie de nesinceritate, retractând nejustificat declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Verificând hotărârea atacată şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Z.L. împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 6 august 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6573/2004. Penal. Art 211 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6578/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
