ICCJ. Decizia nr. 1547/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 224 din 26 octombrie 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul D.P.M. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. și la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (fapte din 4 februarie 2004), pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile prevăzute de art. 208 - art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 275 din 18 mai 2004 a Judecătoriei Rm. Sărat, definitivă prin neapelare, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
A fost descontopită această pedeapsă rezultantă în pedepsele componente de câte 2 ani închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 208 - art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapte din 7 noiembrie 2003 și 8 ianuarie 2004) și restul neexecutat de 602 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 136/2000 a Tribunalului Buzău.
în baza art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele mai sus-menționate și s-a dispus ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
S-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 602 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 136/2000 a Tribunalului Buzău, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 6 februarie 2004, la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 275/2004 a Judecătoriei Rm. Sărat.
în baza art. 14,art. 15 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 4.396.925 lei despăgubiri civile către partea civilă S.F.S.
în esență, s-au reținut următoarele:
în seara zilei de 4 februarie 2004, aflându-se în stația C.F.R. Focșani de unde voia să se deplaseze cu trenul spre Moinești, partea vătămată S.F. l-a cunoscut pe inculpat, care i-a propus să meargă la el la Rm. Sărat, iar de aici să plece cu o mașină de ocazie.
După ce au ajuns la Rm. Sărat, inculpatul a condus-o pe partea vătămată în apropiere de șoseaua Rm. Sărat - Podgoria. Ajungând pe o alee cultivată cu viță de vie, inculpatul i-a cerut părții vătămate bijuteriile. La refuzul acesteia, inculpatul a lovit-o peste față, a trântit-o la pământ, împrejurare în care, de teamă, partea vătămată i-a dat bijuteriile. Ulterior, inculpatul a obligat-o să întrețină raporturi sexuale pe partea vătămată.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 520 din 6 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării, de la 6 februarie 2004, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.
Critica inculpatului privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate nu este întemeiată.
în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de viol și tâlhărie (a intrat în vorbă cu partea vătămată și a ademenit-o să meargă cu el la Rm. Sărat, unde, pe o alee retrasă, a deposedat-o prin violență, de bijuterii și a obligat-o să întrețină raporturi sexuale), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nu au fost nici alte temeiuri de casare care au putut fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1563/2005. Penal → |
|---|
