ICCJ. Decizia nr. 1686/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1370 din 29 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații:
- Z.L.C.I. la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă de la 13 ianuarie 2004, la zi.
- R.F.P. la un an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la 10 decembrie 2003.
S-a luat act că partea vătămată S.M.S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
în ziua de 9 decembrie 2003, inculpații Z.L.C.I. și R.F.P. s-au înțeles să deposedeze pe S.M.S.A. de un telefon mobil pe care acesta îl cumpărase prin intermediul ultimului inculpat.
Ca urmare, în seara aceleiași zile, inculpatul R.F.P. a condus-o pe sus-numita pe o stradă lăturalnică și mai puțin iluminată, unde și-a făcut apariția și coinculpatul Z.L.C.I., care prin amenințare și violențe, a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 972 din 15 decembrie 2004, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului R.F.P. de la un an la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul Z.L.C.I. solicita reducerea pedepsei cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a menținut starea de arest a inculpatului Z.L.C.I. și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 13 ianuarie 2004 la zi.
împotriva menționatei decizii, cei doi inculpați au declarat recurs, solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedepsele aplicate sunt greșit individualizate.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de motivele de casare invocare în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (plângerea părții vătămate, adresa Connex, declarațiile martorilor B.N., A.S.A., A.M.C., B.D.M., O.A.I. și N.T.V., procesele-verbale de confruntare, coroborate cu recunoașterile inculpaților, rezultă, în adevăr, că la data de 9 decembrie 2003, pe timp de noapte și în loc public, inculpatul Z.L.C.I., ajutat de coinculpatul R.F.P., prin amenințări și violență, a deposedat pe partea vătămată S.M.S.A. de un telefon mobil.
Referitor la pedepsele aplicate celor doi inculpați se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor instanțele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al infracțiunii comisă prin amenințări și violențe, pe timp de noapte, de două persoane împreună și în loc public) cât și persoana inculpaților, unul dintre aceștia aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate să fie respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.L.C.I., perioada arestării preventive de la 13 ianuarie 2004, la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1655/2005. Penal → |
|---|
