ICCJ. Decizia nr. 1655/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1348 din 26 octombrie 2004, Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (1) și (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpații D.F. și S.G.D. la o pedeapsă de câte 6 ani fiecare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul M.R.M., din art. 211 alin. (1) și (21) lit. a), b) și c) C. pen., în art. 211 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen. și făcând aplicarea art. 74 lit. a) - c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la 6 ani și 8 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-a interzis celor 3 inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 116 C. pen., a interzis accesul în municipiul București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei a inculpaților D.F. și S.G.
A făcut aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., referitor la un cuțit baionetă, o perucă și o pereche de mănuși chirurgicale.
Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 60 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă C.C., plus 50 milioane lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la 2 iulie 2004, inculpații au pătruns prin forțarea ușii camerei 230, Căminul P 21 din Complexul S.R. și prin amenințarea părții vătămate C.C., cu un cuțit baionetă și imobilizând-o (legată de mâini și de picioare cu o sfoară și cu gura astupată cu o bandă adezivă, au sustras mai multe telefoane mobile, acumulator și cabluri de calculatoare, aparținând prietenului ei E.C.
Inculpații au fost reținuți de o patrulă de poliție, în rucsacul inculpatului D.F. găsindu-se 17 telefoane mobile și alte piese de calculator, precum și o perucă de damă, o baionetă și mănuși chirurgicale.
S-a declarat apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpați.
Prin decizia penală nr. 973 din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial sentința sus-menționată și în fond prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpaților D.F. și S.G.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen. și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu art. 74 - art. 76 C. pen., la câte 6 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de câte 3 ani.
A menținut pedepsele principală și complementară aplicate inculpatului M.R.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu motivarea dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., precum și restul dispozițiilor hotărârii apelate.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
S-a motivat schimbarea încadrării juridice prin aceea că, purtarea perucii de către inculpatul M.R.M. la deposedarea părții vătămate, este o circumstanță reală care se va răsfrânge asupra tuturor participanților la infracțiune.
Sub aspectul individualizării pedepselor s-a apreciat că pedepsele sunt corespunzătoare gravității faptelor comise.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat numai cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea lor.
Au fost invocate prevederile cazului de casare înscris în art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., text în raport de care vor fi examinate hotărârile atacate, constatându-se, însă, nefondate recursurile declarate de inculpați pentru cele ce urmează:
Conformându-se dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanțele au apreciat în egală măsură atât împrejurările care caracterizează infracțiunea și care reflectă gravitatea faptei, cât și datele ce caracterizează pericolul social al făptuitorului.
Recurenții inculpați sunt infractori primari, care au recunoscut activitatea infracțională comisă, aspecte care au fost apreciate prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor judiciare atenuante.
în acest context, pedepsele aplicate inculpaților au fost coborâte sub limita minimă legală, dar la cuantumul stabilit s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei comisă, redat de natura infracțiunii, tâlhărie calificată, de agravantele constând în comiterea faptei de mai mult de persoane, având asupra lor un cuțit cu care au amenințat pe partea vătămată; mai mult, tâlhăria s-a comis în camera părții vătămate, aflată într-un cămin studențesc, iar asupra inculpatului M.R.M. s-au găsit o perucă și mănuși chirurgicale în scopul deghizării.
Recurentul inculpat M.R.M. a recunoscut că i-a aparținut inițiativa săvârșirii faptei pe care a plănuit-o cu o săptămână înainte împreună cu inculpatul S.G.D. De fapt acestea au fost și considerentele pentru care acestui inculpat i s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat față de ceilalți doi inculpați.
în consecință, nu se constată alte motive care să mai justifice o altă reducere a pedepselor și în final, admiterea recursurilor declarate de inculpați.
Așa fiind, criticile formulate sunt nefondate pentru considerațiunile expuse și potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., s-au computat din pedepsele aplicate perioadele de detenție preventivă la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1659/2005. Penal → |
|---|
